"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19

31 decembrie 2011

Doamne, mă iubesti?


“Îl iubesc pe Hristos dar nu cu o dragoste a mea 
căci nu este nici una.  
Te iubesc Doamne dar toată dragostea e a Ta, 
căci prin dragostea Ta, eu trăiesc.” 
Madame Jeanne Marie de La Mothe Guyon
(1648-1717)  



 Mi-e inima... 
 Traian Dorz
 
      Mi-e inima secată, 
      Ca lutul frământat, 
      De lunga aşteptare 
      Cu care 
      Te-am chemat. 
 
      Și nu-Ți mai pot aduce 
      Ca altădată, az' 
      Mireasma cea mai dulce 
      A dragostii 'n extaz 
 
      Nici dulcea 'nflăcărare 
      A vieţii tinereşti, 
      Ce Te făcea mai tare, 
      Mai mult să mă doreşti... 
 
      Dar toată-a mea fiinţa 
      Când ochii Ți-i privesc 
      Suspină, 
      Cântă, 
      Strigă: 
      Isuse, Te iubesc!...




   Sursa imaginii: www.flickr.com („Grow your wings“ by mikem1115)

30 decembrie 2011

Cuminecare


„Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine, şi, 
după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: «Luaţi, mâncaţi;
acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; 
 să  faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.»“
I Cor 11:23-24  



Ziua albă 
 Tudor Arghezi
 
 
     Zi albă, zi uşoară, de zăpadă. 
     Faţa de in se-aşterne sărutată 
     Și proaspătă şi nouă s-a întins 
     Cu fluturii din ceruri care-au nins. 
 
     În dreptul geamului de chihlimbar 
     E pusă masa Cinei în altar. 
     Înveşmântaţi în aripi, ca-ntr-o haină, 
     Îngerii mici adus-au har în taină. 
 
     Din înălţimi o rază aurie 
     Ia parte-n bolţi la sfânta liturghie, 
     Și lingura rotundă din potir 
     Lacrimi a scos şi rouă de safir. 
 
     Un gust ce fuse-n vin și în prescură 
     I s-a topit ca un surâs în gură, 
     Și-n sâni feciori a scăpărat scânteia. 
     – „Cuminecă-se roaba Ta, Femeia.“



***
Să fim însetaţi de Dumnezeu,
aceasta este sarcina noastră în această lume.          
Potolirea setei de Dumnezeu 
va fi răsplata noastră în Lumea ce va să vină.“        
Rabi Nahman                 


   În imagine: Alphonse Legros (1837-1911), La communion.
  Sursa imaginii: all-art.org

26 decembrie 2011

Trezirea spirituală autentică


"La începutul oricărei convertiri se află smerenia."
Sf. Augustin

"... a ieşit afară şi a plâns cu amar."
                                                                               Luca 22:62


       n timp ce "trezirile contrafăcute" se sprijină pe invenţii, născociri, pe fantezii şi minciuni în toată regula, trezirile autentice s-au caracterizat dintotdeauna pe o bazare fermă pe temelia credinţei şi a învăţării Cuvântului scris care conduc la semnele reale ale trezirii: pocăinţa de păcate şi o viaţă schimbată.

***

        În timp ce trezirile false îşi găsesc confirmarea în semnele şi minunile mincinoase, trezirile adevărate îşi au geneza în Cuvântul Scris şi Viu al lui Dumnezeu.

***

        În timp ce trezirea contrafăcută presupune un restauraţionism al zilelor de pe urmă, trezirea adevărată este caracterizată de pocăinţă adevărată manifestată prin umilinţa creştinilor şi prin slujirea în dragoste pe care şi-o aduc unii altora, sau lumii înconjurătoare.

***

        În timp ce trezirea contrafăcută se concentrează pe manifestări bizare şi profund emoţionale ca de pildă, "uciderea în Duhul", trezirea spirituală adevărată se concentrează pe mântuirea oamenilor şi sfinţirea lor în Duhul. Pe cunoaşterea intelectuală a doctrinelor de bază ale credinţei creştine şi pe însuşirea personală a acestora.

***

        În timp ce liderii trezirii contrafăcute îşi înrobesc supuşii prin mijloace hipnotice, liderii trezirii spirituale autentice îşi iluminează şi înnobilează ucenicii prin intermediul Sfintelor Scripturi pe care le predică acestora cu mare consecvenţă şi cu lepădare de sine respectând contextul lor cultural, limbile originale şi interpretarea conformă restului revelaţiei, nu prin scoaterea unui text din contextul lui pentru a produce un pretext care să legitimeze tot felul de experienţe anormale."


>>"Un mic ghid comparativ" - Teodor Macavei




Sursa imaginii: allposters.co
("Peter's Denialby Robert Leinweber)

24 decembrie 2011

Ajun



"... în casa de poposire nu era loc pentru ei. "
(Luca 2:7) 




Isuse, azi e praznic...
Traian Dorz

   Isuse, azi e Praznic aici în lumea noastră
    Sunt mesele-ncărcate de traiul mulţumit
    Şi-aprinsă e lumina la fiece fereastră
    E praznic azi, Isuse, - "Crăciunul" a sosit.

 Pe noi tot aşteptarea şi astăzi ne apasă,             
Deşi în geam lumina aproape s-a topit               
Deşi tot cald şi bine e şi la noi în casă                 
Caci Sărbătoarea noastră: Tu, încă n-ai sosit.

    Ei ţin o sărbătoarea ce an de an le vine.
    Cu-o haină mai aleasă, cu-o zi de trai mai bun;
    De-aceea a lor case de zâmbet pot fi pline
    Ei pot să cânte astăzi, la ei e "Moş Crăciun".

La noi însă şi astăzi e tot ajunul încă,                              
Ajunul aşteptării slăvitei Sărbători                                   
Ce va aduce-atuncea când noaptea-i mai cea adâncă
Măreaţa arătare a Zilei-Fără-Nori.                                     

    De-aceea noi gătit-am nu ieslea de poiată,
    Ci candida-ncăpere a inimilor noi;
    Şi-am aşternut în calea-Ti nu paie ca odată,
    Ci albele petale a crinilor din noi.

Umplut-am de podoabe a sufletului casă  
Intreaga-i încăpere cu drag am primenit   
Si cele mai alese din daruri stau pe masă, 
Te-aşteaptă, neatinse, o Mire Preaiubit.    

    ...O, vino şi adu-ne întregul Rai de Soare
    Rasai şi-n casa noastră a Praznicului zori
    E lung de zeci de veacuri ajunul de-aşteptare,
    E vremea aratarii doritei Sărbători...


                  "..nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! "
                   Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă
                   Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! 
                   Încetaţi mai faceţi răul! 
                   Învăţaţi-vă faceţi binele, 
                   căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, 
                   faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! -"
                   Veniţi totuşi ne judecam, zice Domnul. 
                   De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, 
                   se vor face albe ca zăpada; 
                   de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. 
                   De veţi voi şi veţi asculta, ..." 
Isaia 1:13, 16-19


Sursa imaginii: vimeo.com

Ceasul aşteptării


"Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti? 
Ai milă de robii Tai!" (Ps.90:13)


.
(A celtic version of Breath of Heaven)



          "I am waiting, in a silent prayer.
           I am frightened, by the load I bear.
           In a world as cold as stone.
           Must I walk this path alone.
           Be with me now, be with me now. 

   Breath of Heaven, hold me together                   
   Be forever near me, breath of Heaven                
   Breath of Heaven, lighten my darkness              
   Pour over me Your holiness for You are holy
   Breath of Heaven"                                                         
                                                                          
                                               Breath Of Heaven (Mary's Song)
                         

13 decembrie 2011

Akedia

   
    "Sfântul Talasie arată că iubirea plăcerii şi întristarea cea după lume duc cu uşurinţă la akedie. "Trândăvia (akedia) vine din neglijenţa sufletului, şi e neglijent sufletul care boleşte de iubirea plăcerii", spune el iarăşi." 







Briciul şi rugina
 Leonardo da Vinci
 
       Într-o zi, briciul ieşi din mânerul care îi ţinea loc şi de teacă;  şi aşezându-se în plină lumină, văzu soarele oglindindu-se în luciul lamei sale. Drept care, se simţi mândru nevoie mare şi nespus de bucuros, şi, întorcăndu-se cu gândul la trecut, începu să-şi zică în sinea lui:
      "Oare să mă înapoiez eu în tainiţa aceea păcătoasă din care am ieşit mai adineauri? Ba nicidecum! Să mă păzească Dumnezeu ca o frumuseţe atât de strălucitoare ca a mea să-şi sfârşească zilele în asemenea chip ticălos! Ar fi adevărată nebunie să mă întorc să rad bărbile săpunite ale unor ţărănoi neciopliţi, să fac zi de zi aceeaşi treabă! Oare eu sunt făcut pentru asemenea îndeletniciri? De bună seamă că nu! Vreau deci să mă retrag într-un loc tainic şi acolo să-mi duc viaţa în linişte şi tihnă."
     Zis şi făcut. Rămase ascuns vreme de câteva luni, până când, într-o bună zi, ivindu-se la lumină şi ieşind afară din teaca lui,  îşi văzu lama ştirbită asemenea unui ferăstrău ruginit, iar pe faţa ei nu se mai oglindea acum minunatul soare. Şi briciul se căi amarnic, dar fără nici un folos; zadarnic îşi plângea nenorocirea, care nu mai putea fi îndreptată, zicându-şi:
     "Vai mie! ce bine ar fi fost de mi-aş fi întrebuinţat, tăişul fin al lamei mele, tăiş pe care acuma l-am irosit! Urâta şi respingătoarea rugină mi l-a mâncat pentru totdeauna!"
     Acelaşi lucru se întâmplă cu oamenii care părăsesc munca, lăsându-se în voia lenei; şi care, asemenea briciului de mai sus, îşi pierd tăişul iscusinţei, iar rugina neştiinţei le strică tot rostul.

         

Sursa imaginii: executive-shaving.co.uk

11 decembrie 2011

Conditio sine qua non


"Nu-i ușor să trăiești după moarte.
Câteodată trebuie să pierzi pentru asta o viaţă întreagă."
Stanislaw Jerzy Lec 




 Printre multe obligații 
Tadeusz Różewicz
 
 Printre 
 multe obligații 
 foarte urgente 
 am uitat 
 că trebuie totodată 
 să mai și mor 
 
 ușuratic 
 am neglijat această obligație 
 și-am îndeplinit-o 
 doar de formă 

 de mâine 
 totul se va schimba

 voi începe să mor 
 stăruitor 
 cu înțelepciune și optimist 
 fără să-mi mai pierd vremea



Sursa imaginii: www.flickr.com

07 decembrie 2011

Alienare si dezumanizare

     

"Numai în Cristos şi în corpul Lui omul poate găsi mântuirea. 
Altfel el riscă să fie devorat de forţele demonice, 
să fie sfâşiat în mod definitiv de spiritele urii şi ale violenţei."
N. Berdiaev


"Disequilibrium"


       "Nu numai că lumea se găseşte într-o situaţie economică şi politică îngrozitoare, dar şi starea ei spirituală este profund atinsă. Însăşi existenţa spiritualităţii şi supravieţuirea ei sunt ameninţate de o primejdie mortală. Trăim într-un univers livrat demenţei, unei demenţe de care se pare că nu ne dăm seama. Concupiscenţele, ataşamentul faţă de temporal au sfârşit prin a rupe echilibru lumii. Ea a fost răsturnată încă o dată, ea este pradă polidemonismului de care o eliberase creştinismul.
       Descreştinarea a dus la dezumanizare, care, la rândul ei a dezlănţuit demenţa, căci a alterat însuşi chipul omului, devenit accesibil tuturor forţelor demonice şi invadat de toate forţele cosmice scăpate din frâu. Şi omul a crezut ca libertatea sa constă în puterea de a se supune cu totul acestor forţe demonice, cosmice şi sociale şi de a se confunda cu ele. Dezumanizarea îl plasează pe om sub semnul demenţei, el devine un posedat şi - fapt caracteristic pentru epoca noastră - această demenţă, această posedare este organizată. Când spiritul încetează să-l mai conducă pe omul carnal şi psihic, acesta îşi pierde echilibrul sau interior şi integritatea. Forţele elementare, cosmice şi sociale fac irupţie în viata interioară, pe care o organizează cu ajutorul sugestiei. În consecinţă, omul este posedat fie de puterile telurice, ale rasei, ale naţiunii, ale sexului -, fie de forţele elementare sociale, ale intereselor economice, ale banului, ale clasei, ale grupului, ale partidului. [...] 
       O nouă spiritualitate creştină trebuie sa fie revelata lumii; de dezvoltarea ei depinde destinul omului şi al universului. Aceasta spiritualitate n-ar putea fi abstractă, nici n-ar putea să reprezinte o retragere departe de lume şi de omenire. Ea trebuie să semnifice munca spiritului în lume şi înlăuntrul omului. [...]
       Creştinismul este înainte de toate religia iubirii şi a libertăţii. Şi chiar din cauza acestei libertăţi, viitorul nu este determinat nici în sensul răului, nici în cel al binelui. Iată de ce se anunţă o luptă tragică. Spiritualitatea nouă trebuie să umanizeze din nou omul, societatea, cultura, lumea. "

Nikolai Berdiaev


Sursa imaginii: deviantart.com

05 decembrie 2011

Discernământ



          "- Când vom şti să deosebim noaptea de zi? [...]
        -Deosebim noaptea de zi când vedem pe faţa cuiva propriile noastre trăsături, când privim mâinile cuiva şi le recunoaştem pe ale noastre.”
Gabriela Melinescu



Să te vezi pe tine însuţi
Gunnar Ekelof

Să te vezi pe tine însuţi,
să-ţi recunoşti în ceilalţi
condiţia ta
lipsurile tale
slăbiciunea
şi omenia ta.
Să fim sociali cu inima noastră
(noi care suntem sociali numai cu raţiunea).
Inima nu-i sentiment de-o clipă -
ea dăinuie viaţa întreagă.
Inima nu-i conjunctură.



Sursa imaginii: flickr.com

03 decembrie 2011

Doamne, luminează-mi întunericul!


"Rugăciunea este leacul mâhnirii şi descurajării."
"Be still " - Steven Curtis Chapman


"Come rest your head upon His breast 
Listen to the rhythm of  
His unfailing heart of love 
Beating for His little ones 
Calling each of us to come 
Be still..."  

  
       Psalmul 46
      
       1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.

          De cântat pe alamot. O cântare.) 
         Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, 
          un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.
       2 De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul, 

          şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.
       3 Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării,

           şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.
       4 Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, 

           Sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt.
       5 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; 

           Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
       6 Neamurile se frământa, împărăţiile se clatină, 

          dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază.
       7 Domnul oştirilor este cu noi, 

          Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.
       8 Veniţi şi priviţi lucrările Domnului,

           pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.
       9 El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; 

          El a sfărâmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război.
      10 „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu Sunt Dumnezeu: 

           Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.
      11 Domnul oştirilor este cu noi. 

           Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

 

Părelnicii

 
Între o floare culeasă şi alta dăruită 
inefabilul neant ” 
 
Giuseppe Ungaretti  


 



   Poetica
   Tadeusz Różewicz
 
   Curat e cântecul
   poetului
   care slujeşte
   o cauză dreaptă
 
   El ocoleşte cimitirele
   de vorbe şi de icoane
   Respinge recuzitele şcolilor
   palpează inima şi lucrurile
   scrie versuri simple
 
   Se prăbuşesc vorbele
   din care lipseşte dragostea
   căci fără ea cântecul nostru
   e ca zumzetul insectelor
   ca vopseaua fructelor de ceară
   ca sunetul tablei de alamă
   ca strigătele unui beţivan
   ca tăcerea lucrurilor
 
   Cântecul fără dragoste
   e mort
   lumea îi întoarce spatele
   indiferentă şi aspră [...] 



Sursa imaginii: www.marinacamargo.com

23 noiembrie 2011

Portret cu umbre


"... făcutu-m-am aramă sunătoare 
şi chimval răsunător.'' 
1 Cor. 13, 1  
       

Cu tăceri și cu vorbe  
      Tadeusz Różewicz    
  
   Se rănesc şi se chinuie
   cu tăceri şi cu vorbe
   de parcă ar avea de trăit
   încă o viaţă
  
   fac toate acestea
   de parcă ar uita
   că trupurile lor
   pot fi ucise
   că măruntaiele omului
   se pot distruge uşor
  
   cei duri unii cu alţii
   sunt mai slabi
   decât plantele şi animalele
   ei pot fi omorâţi cu o vorbă
   cu un zâmbet cu-o privire

14 noiembrie 2011

Mesaje fără răspuns

 "Tăiat-am coada șarpelui dar nu
 l-am ucis.
 Crește la loc și iarăşi e viu."
Mihail Zoşcenko
  

 
 Scrisoare către canibali
Tadeusz Różewicz

 Dragi canibali
 nu v-aruncați privirile de lup
 asupra oamenilor
 care întreabă dacă aveți în compartiment
 un loc liber
 
 Înţelegeţi
 și alți oameni au
 două picioare și pe ce să stea
 
 Dragi canibali
 așteptați o clipă
 nu călcaţi în picioare pe cei slabi
 nu scrâşniţi din dinți
 Înţelegeţi
 oamenii sunt mulți vor fi
 și mai mulți
 avansați deci un pic
 mai cedați
 
 Dragi canibali
 nu cumpărați toate lumânările
 șireturile și macaroanele
 Nu vorbiți întorși cu spatele:
 eu mie pe mine mă
 stomacul meu părul meu
 băutura mea pantalonii mei
 soția mea copiii mei
 părerea mea


 Dragi canibali
 să nu ne mâncăm
 de-a binelea
 că nu vom învia
 de-a adevăratelea 

 1957
 

12 noiembrie 2011

Refuzul alterităţii


"Dar urechea destinului 
sapă liniştită în toamna de câlţi, 
unde tu potriveşti mistere 
în ficţiuni pentru orbi ... "  
Mariana Marin 
 
Caravaggio  - Narcissus



Sonet XVI 
Rainer Maria Rilke 


         Prietene, deci, tu ești singuratec...
         Noi vorbe și semne le-împărtăşim,
         treptat lumea prindem să ne-o însușim:
         doar chipul ei, poate, și slab și sălbatec.


         Mireasma, cine c-un deget o zvântă?
         Puteri ne pândesc, cum tainice oști.
         Și multe le simți... Pe morți îi cunoști. 
         Descântecul însă cum te înspăimântă! 

         Îndurăm împreună; punți ne unesc:
         Frânturi un întreg ne par, îndeajuns... 
         Mi-i greu să te-ajut. Deci nu mă sădi

         în inima ta. Prea iute-ar rodi.
         A zeului mână o port, o cârmesc:
         Aici! Iată, Esau în blană-i ascuns.


                          În românește de   N.Argintescu-Amza


 Sursa imaginii: www.museumsyndicate.com

11 noiembrie 2011

Mărinimie


"Nu te grăbi cu drumul înapoi.      
Rămâi aici la noapte. Avem castane moi   
Şi mere bine coapte şi caşul bine scurs.  
Şi-un moale pat de frunze cu blănuri largi de urs ... " 

Al. Philippide 



Joshua Bell - "Ladies in Lavender" 



       "Uneori oamenii sunt cumplit de istoviţi şi nu găsesc un umăr pe care să se sprijine. Dacă  le ieşi în întâmpinare zâmbind, îi vei bucura şi le vei oferi o nouă viaţă." 
Rabi Nahman


06 noiembrie 2011

Arabescuri de fum



"Mă-ndrept către izvor,
 De negură mă scutur.
 Şi sângele mi-l flutur
 În arbori mari de dor."
  E. Giurgiuca

Zbor latent
 Emil Giurgiuca
 
           Deschideţi drum nesigurului mers    
           Ca pasărea ce nu ştie să zboare,        
           Doar mută pasul rar, meditativ        
           Și parcă dând de margine tresare,    
   
 Ca să ţâşnească dincolo de aripi            
   Din focul alb, sub semnul infinit,             
    Străfulgeratul zbor în nemişcare              
      Și vremea strânsă-n trunchiul bănuit.     



Drum de toamnă
 Emil Giurgiuca 
 

        Unde-ai pornit cu aripa bolnavă, 
        Pasăre lainică, sub cer pustiu? 
        Se năruie-n zări toamna ca o navă 
        Cu prora în frunzişul arămiu.
 
   Înlăcrimând amurgul ce coboară, 
 Un şarpe abătut îţi iese-n drum; 
Cu focurile lui, de pe comoară, -  
        Un pai de rază l-ar preface-n scrum.  

        Frunzişul cerului de-ngândurare 
        Apleacă roata stelelor-gutui. 
        Sărută-mă, târzie-a verii floare, 
        Arată-mi, umbră, drumul nimănui.

              În liniştea ce-n vârf de junghi cutează
Paragini de iubire pe pământ. 
     N-atingeţi sufletul cu nici o rază, 
   Ca rugurile s-ar aprinde-n vânt.


Sursa imaginii: flickr.com
 

21 octombrie 2011

Singurătatea păsărilor albe


       nvaţă să aştepţi.
Dacă în ciuda eforturilor tale pline de hotărâre, ţi se pare în continuare că nu te apropii de împlinirea scopurilor tale, ai răbdare.
Între acceptare şi îngrijorare, alege acceptarea."
Rabi Nahman



 O pasăre pe apă  
 Kambara Ariake  
 (1876-1952)
 
 Tăcere... Nici o undă nu brăzda  
 oglinda apei clare unde-n fund 
 se răsfrângeau umbroşii arbori negri.  
 Era atât de lină, atât de  lină apa...  
 Şi-atât de visător al umbrei trup!  
 Privind obrazul firii  
 te cuprindea mâhnirea.  
 Pe apa lină unde murise unduirea  
 zăream jelind doar palide luciri...   
 Cu violenţă şi  asprime  
 simţeam cum urcă-n mine visul meu...  
 un vis din care a pierit aroma...
   
 Pe iazul îngheţat, pustiu şi calm,
 căzuse-n somn tihnită, 
 o pasăre cu pene imaculate, albe.  
 Şi din văzduhul care, treptat, se-ntuneca,  
 din a gândirii zare,  
 pe pânza-ntins-a iazului cădea,  
 cădea o ploaie rece şi tulbure de  iarnă  
 Dar... pasărea plutea pe apă,  plutea pe apă neclintită.
 
 Oh! Visul ei era netulburat!


Sursa imaginii: www.flickr.com