"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19

18 februarie 2012

Păcat de moarte

 
„Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, 
dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă indurare.“ 
Prov. 28:13

        „Tâlharul era pe cruce, şi dintr-un singur cuvânt s-a îndreptăţit; iar Iuda era numărat împreună cu apostolii şi într-o singură noapte şi-a prăpădit toată osteneala şi s-a pogorât din ceruri în iad. De aceea, nimeni căruia îi merge bine (eupragôn, căruia îi merge bine sau care face bine) să nu se fălească, fiindcă toţi cei care s-au încrezut în ei înşişi s-au prăbuşit.“  (Patericul egiptean)

  
Păcat de moarte este orice păcat nepocăit

       “Oamenii îşi pun problema care-i păcatul de moarte, prin ce păcat moare sufletul? Ce înseamnă moartea sufletului? Înseamnă depărtarea de Dumnezeu, despărţirea sufletului de Dumnezeu. E moartea spirituală. Prin ce păcat se desparte sufletul de Dumnezeu? Sfântul Marcu Ascetul zice aşa, că prin oricare păcat pe care nu-l părăseşti. Orice păcat nepocăit este păcat de moarte. Asta îmi aduce aminte de un cuvânt al poetului şi scriitorului Tudor Arghezi. Tudor Arghezi are o expresie fericită în legătură cu păcatul de moarte şi cu greşeala, şi zice cam aşa: «Înţeleg, fratele meu, greşeala, dar să fie o greşeală adevărată, că dacă greşeala s-a făcut în tine aşezare şi adevăr, atunci nu mai e greşeală ci este păcat de moarte.» Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că atunci e o greşeală greşeală adevărată gând o recunoşti ca greşeală, când ţi se atrage atenţia asupra ei ca greşeală şi n-o mai faci. Se zice că unui înţelept nu mai trebuie să-i spui şi a doua oară acelaşi lucru. Îl înţelege de la prima atenţionare. Aşa trebuie să ne raportăm, să ne comportăm faţă de greşeală. Dacă ştim că ceva e greşit, să nu mai facem greşeala şi atunci greşeala e greşeală adevărată. Dacă însă greşeala s-a făcut în tine aşezare - adică deprindere - şi adevăr, atunci nu mai e greşeală ci-i păcat de moarte. De ce? Pentru că un lucru pe care îl faci ca deprindere, îl repeţi mereu şi pe care îl justifici - «s-a făcut în tine adevăr» -, atunci nu mai e greşeală ci e păcat de moarte.„

 

Teofil Părăian - Prescuri pentru cuminecături

 

15 februarie 2012

Minune învederată


„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, 
şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.“
Ps. 19:1
 




Către un fulg de zăpadă
 Francis Thompson
 
 Ce inimă a fost în stare  
 să te născocească 
 dincolo de-nchipuirea noastră,  
 o, petală filigrană, 
 alcătuire pură, fragilă, 
 vădită și vană, 
 din ce metal al raiului 
 mai sus de vraja graiului? 
 Din ceața de argint 
 cine te-a lucrat, stăruind 
 cu ciocănelul, pe ce nicovală? 

Dumnezeu a fost acela care 
 m-a ciocănit și m-a format
 ca o enigmă trecătoare. 
 El m-a lucrat
 din argint suflat 
 pentru plăcerea minții sale.
 Tu n-ai fi fost în stare 
 să mă închipui așa de curat, 
 de mic și-nvederat, 
 atât de firav și tare. 
 El însuși m-a făcut, 
 cu ciocanul vântului, 
 cu-ngheţul pământului.


Sursa imaginii: www.flickr.com („Snowflake“)

Solitudine în albastru profund



„Zornetul bănuţilor număraţi
de-un cerşetor...
Şi ce frig!“
     Masaoka Shiki, Noapte de iarnă
 



 Curte, iarna
 Mircea Ivănescu 


 
    Cât a trecut de atunci? M-am oprit
    într-o noapte în pragul unei străzi laterale.  
    Aveam în spate un felinar uriaș, și ireale  
    umbre încetinite în dantele de zăpezi, cu contur arcuit
   
    scuturat spre pașii mei, mă pândeau.  
    În fund, într-o curte scufundată într-un clopot imens  
    de tăcere și amintire uitată, clipea prin aerul dens  
    al singurătății în sfârșit acceptate o lumină. (Vreau
   
    să cobor în gestul simplu de atunci, când ridicam  
    ochii spre crengile înghețate, și înțelegeam  
    cât e de simplă singurătatea, îmi spuneam.) O, înceata
   
    legănare a vremii în fulgii strângându-se, amețitori,  
    în jurul felinarului, orbindu-mă, acoperindu-mi mereu clătinata  
    revenire, chemare a amintirii, adormitori.


04 februarie 2012

Agora


,,Parcă ţi-e ruşine să fii fericit
când vezi în jur nenorocire.“
La Bruyere


Magdalena Abakanowicz - "Big Figures"
 
 
      „Adevărul şi moralitatea pot reprezenta noua soluţie a politicii şi pot avea azi o forţă politică incontestabilă.“ Václav Havel

 *

       ,,Niciun rău n-a putut fi înlăturat doar prin faptul că au fost înlăturate simptomele lui. Trebuie înlăturată cauza acestui rău.“ Václav Havel

 *

        ,,Un intelectual nu are dreptul la indulgenţă; are chiar dreptul la mai puţină indulgenţă, pentru că el este mai informat şi are mai mult spirit critic decât altul.“ Charles de Gaulle

 *

       ,,Politica este un lucru mult prea important pentru a fi lăsată în seama politicienilor.“ Charles De Gaulle




Sursa imaginii: www.abakanowicz.art.pl

02 februarie 2012

Sădiți lângă izvor


Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă:
,,Toate izvoarele mele sunt în Tine.“
(Ps.87:7)



,,La danza no es una opción es un mandato divino.“
,,www.academiakairos.com


      
      Cele mai directe modalităţi prin care putem să ne legăm existenţa de Dumnezeu, din chiar sânul aceste lumi materiale, sunt muzica şi cântecul.


       Chiar dacă nu poţi să cânţi bine, cântă! Cântă pentru tine. Cântă în intimitatea casei tale. Dar cântă!


         Adu-ţi aminte mereu:
  Bucuria nu este ceva secundar în căutarea spirituală. Ea este vitală.


        Nimic nu te eliberează mai mult decât bucuria. Ea dă libertate minţii și ne umple sufletele de linişte.


        A-ți pierde bucuria este precum pierderea libertăţii, ca și cum te-ai pierde pe tine însuţi.


        A găsi adevărata bucurie este cea mai mai grea dintre sarcinile spirituale. Dacă singura modalitate de a fi fericit este să faci ceva  copilăresc, fă-o!


        Depresia aduce   foarte multe rele. Tocmai de aceea, foloseşte orice şiretlic la care te-ai putea gândi  pentru a-ți aduce din ce în ce mai multă  bucurie.


        Fă-ți un obicei din a cânta un cântec. Îți va aduce o viaţă nouă și te va umple de fericire.


        Fă-ți un obicei din a dansa. Va îndepărta depresia și va uşura dificultăţile.


        Zâmbeşte mereu. Și comorile vieţii vor fi mereu ale tale spre a le oferi.“
 
 
 Rabi Nahman - ,,Scaunul gol“