"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19

20 martie 2012

Tandreţe divină


„Încă puţină, foarte puţină vreme“, şi 
„Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. 
 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; 
dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el."
 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, 
ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.“
Evrei: 10:37-39

 

  
   Softly and tenderly Jesus is calling
     Words and Music by Will L. Thompson

     Softly and tenderly Jesus is calling,
     Calling for you and for me;
     See, on the portals He’s waiting and watching,
     Watching for you and for me.

Refrain:
     Come home, come home,
     You who are weary, come home;
     Earnestly, tenderly, Jesus is calling,
     Calling, O sinner, come home!

     Why should we tarry when Jesus is pleading,
     Pleading for you and for me?
     Why should we linger and heed not His mercies,
     Mercies for you and for me?

     Time is now fleeting, the moments are passing,
     Passing from you and from me;
     Shadows are gathering, deathbeds are coming,
     Coming for you and for me.

     O for the wonderful love He has promised,
     Promised for you and for me!
     Though we have sinned, He has mercy and pardon,
     Pardon for you and for me.



19 martie 2012

Amărăciune sau iertare


“Cain, ce-ai făcut cu fratele tău?”
Şi spicele de grâu se plecau şi murmurau:
“L-am văzut, l-am văzut pe Abel, în ţărână căzut…”
Magda Isanos 

 


 "Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi."
 Luca 6:28 
 
       "Nu se poate să treci prin viaţă fără să suferi. Dar dacă crezi că ceea ce ţi-a făcut acea persoană a fost rău, așteaptă să vezi ce va face amărăciunea. Ea iţi va amplifica durerea, iţi va afecta atitudinea, iţi va controla starea de spirit şi te va face să-ţi pierzi prietenii. Puţine lucruri sunt mai rele decât cineva care doreşte doar să vorbească  despre "ceea ce mi-au făcut mie". Debarasează-te de listele cu greşelile altora.  Arde-le! Dacă ştii unde le-ai ascuns, asta înseamnă că nu ai renunţat încă la ele. Domnul Isus a spus: "Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. " Matei 6:14,15
       "Dar tu nu ştii prin ce am trecut". Nu, dar când citeşti Scriptura descoperi prin ce a trecut Isus. Ai vrea să compari viaţa ta cu a Lui? Unii din cei pe care i-a vindecat au susţinut moartea Lui. Chiar şi ucenicii Lui L-au abandonat când situaţia a devenit dificilă. Apoi adaugă la toate acestea povara purtării păcatelor întregii omeniri şi ai mai mult de un motiv să simţi amărăciune. Dar El a predicat iertarea - de pe o cruce! Iar Cuvântul Lui pentru tine astăzi este: "binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.  Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi." Luca6:28,30 Poate spui: "Este prea greu de făcut". Da, dar Dumnezeu îţi va da har ..." 
Bob Gass



Sursa imaginii: flickr.com („Tangled...“ - Trapac)

16 martie 2012

Păsări întunecate


„Câmpul de bătălie este inima noastră… 
Durata războiului este toată viaţa noastră” 
Nicodim Aghioritul



 
 Pe locul mării
 Mircea Ciobanu
  

 S-a pus la cale pâclă și tăcere.   
 În aer mort-cuvântul nerăsfrânt.
 Loviți la nord de vânt și verde fiere  
 să pot fugi nici arborii nu sunt.
 

 Sitarii sorb pe locul mării lut  
 și negru unt și miez de rădăcină   
 pe când mă-ntorc și nu-nțeleg ce-aud,  
 pe când tresar la vuiet de ruină:
 

un rest de apă mi-a pătruns în oase  
 și bate-n umăr ca-ntr-un mal abrupt;   
 de-acolo, tras sub cerurile joase   
 în sânge curge varul neîntrerupt.
  

 Se lasă-n piept un mal de altă sare -   
 mi-aplec pe umăr capul și-n adânc   
 aud surpări de albă așezare   
 și păsări cum deasupra hulei plâng. 



Sursa imaginii: martax3j.deviantart.com 

15 martie 2012

Urmele ne preced


„Când nu-ţi place lumea din jurul tău 
priveşte-te în oglindă poate trebuie să schimbi ceva.“

 
  
    „Se spune că în zilele în care coloniştii înaintau spre Vestul Sălbatic, un om înţelept şedea pe un deal, la marginea unui oraş construit de curând. Când noii sosiţi veneau dinspre răsărit, înţeleptul era prima persoană pe care o întâlneau. Îl întrebau nerăbdători cum sunt oamenii din oraşul din apropiere.
    Omul le răspundea cu o întrebare: "Cum erau oamenii din oraşul din care aţi plecat?"
    Unii i-au zis: "Oraşul din care venim era tare rău. Oamenii de acolo erau nişte bârfitori înrăiţi, [...], era plin de hoţi şi de mincinoşi."
    Înţeleptul le-a răspuns: "Oraşul acesta este aidoma celui din care aţi plecat."
    Călătorii i-au mulţumit acestui om pentru că-i scutise să mai treacă prin aceleaşi belele de care abia scăpaseră şi şi-au continuat drumul spre apus. 
    A sosit apoi un alt grup de călători care au pus aceeaşi întrebare: "Cum este oraşul acesta?" 
    Înţeleptul a a răspuns la fel: "Cum era cel din care aţi plecat?" 
    Aceştia au răspuns: "Era minunat! Aveam prieteni preaiubiţi, toţi căutau binele celor din jur. Nimeni nu ducea lipsă de nimic, fiindcă fiecare se îngrijea de aproapele lui. Dacă cineva avea de făcut o lucrare mare se strângea toată comunitatea să dea o mână de ajutor. Ne-a fost greu să ne hotărâm să plecăm, dar ne-am simţit îmboldiţi să facem loc generaţiilor următoare, pornind ca pionieri spre apus." 
    Bătrânul înţelept le-a spus întocmai ce spusese şi celuilalt grup: "Oraşul acesta este aidoma celui din care aţi plecat. 
    Oamenii au exclamat cu bucurie: " Să rămânem atunci aici!"

    Modul în care îşi vedeau relaţiile din trecut era lentila prin care urma să le privească şi pe cele viitoare. Modul în care laşi în urmă o biserică sau o relaţie este cel în care intri în viitoarea biserică sau în viitoarea relaţie. Isus a spus în Ioan 20:23: "Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute." 
    Noi ţinem păcatele altor oameni când păstrăm jignirea în inima noastră şi când nutrim resentimente. Dacă lăsăm în urmă o biserică sau o relaţie fiind plini de resentimente şi de amărăciune, vom intra în noua biserică sau în noua relaţie cu aceeaşi atitudine.[...]
    Statisticile arată că între 60 şi 65 % dintre cei care se recăsătoresc sfârşesc divorţând din nou. Modul în care cineva lasă în urmă prima căsătorie stabileşte calea pe care o va urma cea de a doua. Lipsa iertării faţă de primul partener curmă viitorul cu cel de al doilea. . Învinovăţirea celuilalt îi împiedică să-şi vadă propriile neajunsuri. Şi, pentru că situaţia să fie şi mai rea, acum duc cu ei şi teama că s-ar putea să fie răniţi din nou. 
    Principiul acesta nu se limitează la căsătorie şi la divorţ. Este aplicabil tuturor relaţiilor.“

John Bevere - Momeala satanei



Sursa imaginii: www.flickr.com ( BarneyF - Eternity)

13 martie 2012

Vreme îngheţată în negare



„Iubirea este singura modalitate de a te apăra 
în faţa superiorităţii celuilalt.”  Goethe


Claude Debussy - The Snow is Dancing



Dans de iarnă
Mircea Ivănescu


     „Eu am văzut cum începe iarna – într-o după-amiază
     demult, când a început deodată să ningă,
     şi lumina, foarte decolorată, se cobora să atingă
     marginile gestului meu uimit. Simţeam cum mi se aşază

     un cerc de mare singurătate în suflet. De aici –
     ştiam – aveau să-mi înceapă, cu urmele prin zăpadă,
     drumurile  mele spre înţelegere, spre tăgadă.
     Căci iarna e vremea îngheţată în negare, când nici

     o cristală a vorbelor nu mai sclipeşte în afară.
     Răsfrângerile toate sunt îngheţate. Eu ştiu
     cum îşi începe iarna dansul ei străveziu

     -un dans în răsturnata apă, şi amară,
     a vremii pe care n-o mai credem adevărată.
     De asta eu râd când ninge – dansul ei iar mi se arată.


12 martie 2012

Dacă ninge


"Acesta-i folosul poeziei - ne aminteşte
cât este de greu să rămânem noi înşine"
Czeslaw Milosz





Lumină iernatică
Mircea Ivănescu


     Dacă ninge astăzi - mi-a spus ea odată -
     am să îmbătrânesc cu o mie de ani. Şi eu
     n-am crezut în singurătatea lentă, mereu
     revenind către trupul ei îngheţat, pe o roată


     de spaimă încet  rotitoare. Eu mă roteam
     în jurul ei, în timpul meu, indiferent,
     întors cu faţa lucie spre ea, - şi neatent
     împingeam la o parte gândurile pe care nu vroiam


     să o las să le vadă. Şi când am privit pe fereastră,
     am avut viziunea zilei de apoi, când în preajma noastră
     se va  fi deschis iarna. Am văzut-o rătăcind prin zăpadă.


     Şi umbrele ei strâmbe  urcând spre clopotul coborât
     al singurătăţii, pândindu-i gesturile, deodată
     risipite, îngropate în zăpadă, în pustiu, în urât.



Sursa imaginii: www.flickr.com (Osvaldo Zoom)