„După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă
şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă,
i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.
Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi
cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.“
Fapt. 16:23-25
„Lauda este calea de a birui atacurile spirituale.
Copiii lui Dumnezeu sunt nechibzuiţi dacă îşi opresc laudele atunci când suferă împrejurări adverse şi simţăminte apăsătoare. Dar dacă vin la Dumnezeu mai mult, vor descoperi că până şi o închisoarea filipeana poate deveni un loc al cântărilor (de laudă) Fapte 16:25. Pavel şi Sila îl lăudau pe Dumnezeu în interiorul celulei de închisoare. Lauda lor a deschis toate uşile închisorii.
Uşile închisorii au fost deschise de două ori în Fapte. O dată i-au fost deschise lui Petru şi o dată lui Pavel. În cazul lui Petru, biserica s-a rugat fervent pentru el şi un înger a deschis uşa şi l-a scos afară (12:3-12). În cazul lui Pavel, el şi Sila au cântat imnuri de laudă la adresa lui Dumnezeu, şi toate uşile s-au deschis şi lanţurile s-au rupt. Temnicerul a crezut în Domnul în acea zi şi întreaga sa familie a fost mântuită într-un mod plin de bucurie (16:19-34). Pavel şi Sila au oferit sacrificiul laudei în închisoare. Rănile de pe trupurile lor n-au fost vindecate; durerea lor n-a fost alinată. Picioarele lor erau în butuci şi ei erau închişi într-o închisoare interioară a imperiului roman. Ce motiv de bucurie era acesta? Pentru ce să cânţi? Dar au existat doi oameni cu nişte duhuri transcendente, care depăşiseră orice lucru. Ei au văzut că Dumnezeu încă şedea în ceruri; El nu se schimbase deloc. Ei înşişi poate că s-au schimbat, mediul poate că s-a schimbat, iar trupurile lor poate că sufereau, dar Dumnezeu încă şedea pe tron. El încă era vrednic de binecuvântările lor.
Acest fel de laudă, care se ridică din durere şi pierdere, este un sacrificiu al laudei. Acest fel de laudă este o victorie.
Atunci când te rogi, încă te afli în mijlocul situaţiei tale. Dar atunci când lauzi te ridici în zbor deasupra situaţiei tale. În timp ce te rogi şi pledezi eşti legat de problemele tale; nu eşti în afara lor. Cu cât pledezi mai mult cu atât te descoperi mai legat şi mai presat. Dar dacă Dumnezeu te ia şi te pune deasupra închisorii, lanţurilor, rănilor dureroase de pe trupul tău, suferinţei şi ruşinii, vei oferi laude Numelui Său. Pavel şi Sila au cântat imnuri. Ei i-au cântat laude lui Dumnezeu. Ei au fost aduşi de Dumnezeu la punctul în care închisoarea, ruşinea şi durerea nu mai era o problemă pentru ei. Ei puteau să-l laude pe Dumnezeu. Atunci când au lăudat într-un asemenea mod, uşile închisorii s-au deschis, lanţurile au căzut şi chiar temnicerul a fost mântuit.
De multe ori lauda dă rezultate acolo unde rugăciunea falimentează.
Acesta este un principiu elementar. Dacă nu te poţi ruga, de ce să nu lauzi? [...] De fiecare dată când nu mai ai tăria să te rogi şi descoperi că duhul tău este apăsat din greu, rănit sau încovoiat, laudă-L pe El. Dacă nu te poţi ruga încearcă să lauzi. Noi credem în mod invariabil că ar trebui să ne rugăm atunci când povara este grea şi să lăudăm atunci când povara s-a terminat. Dar te rog să reţii că există momente când povara este atât de grea, încât nu te poţi ruga. Acela este momentul în care să lauzi. Dacă îţi oferi lauda în acel moment, Duhul lui Dumnezeu va opera în tine, va deschide toate uşile şi va rupe toate lanţurile. [...]
Atunci când cineva îşi ridică capul în aceste situaţii şi spune:
«Doamne, Te laud», poate ochii săi vor fi umpluţi cu lacrimi, dar gura va fi umplută cu laudă. Poate inima sa este îndurerată, dar duhul său totuşi va lăuda. Duhul său va pluti pe înălţimi la fel de sus ca lauda sa. El se poate înălţă odată cu laudele sale. Cei ce murmură sunt necugetaţi. Cu cât murmură mai mult, cu atât mai mult vor fi îngropaţi sub murmurele lor.“
Watchman Nee - Lauda
