„Oamenii au atâtea fețe încât nu îți poți da seama
care e cea adevărată. [...] noi, oamenii,
suntem adevărați doar atunci când plângem.“
Corul maicilor de la mănăstirea Sucevița
„De ce să se plângă omul cât trăieşte?
Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!! “
(Plâng. 3:39)
Iartă-mă, Dumnezeul meu
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru gândul nesfințit,
Pentru patima-n privit,
Pentru vorba fără har,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru timpul meu trecut
Fără rodul ce l-ai vrut,
Fără dragoste cu jar,
Doamne iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru felul meu firesc
Printre oameni când pășesc,
Pentru traiu-mi în zadar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru ne-vegherea mea
De-a rămâne-n voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Doar iertarea ce mi-o dai
Îmi păstrează-al păcii rai
Și mă zboară iar și iar,
Doamne,-n veșnicu-Ți hotar!