Durerea nevredniciei

         "Carnea noastră este o substanță fluctuantă , oasele reprezintă limita până la care putem slăbi. Substanța noastră morală este  şi ea fluctuantă, caracterul reprezintă limita până la care putem slăbi ca ființe etice." Lucian Blaga 

Doamne, nu sunt vrednic

Traian Dorz 

  
     Doamne, nu sunt vrednic să-mi înalț spre Tine

     ochii ce-au sclipire încă spre ispite,

     mâinile ce-au încă urme de rușine,

     buzele ce-au încă vorbe nesfințite...

     Doamne, nu sunt vrednic să-Ţi dezleg cureaua

încălțării Tale când îmi vii în casă,                    

 peste-a tale glezne albe cum e neaua                

lacrimile mele urme negre lasă.                        

     Doamne, nu sunt vrednic de a Ta-ndurare

     c-am deschis ispitei inima curată...

     -Tu i-ai dat, în flăcări, inimii iertare

     dar ea nu-şi mai iartă vina niciodată.

Doamne, nu sunt vrednic nici de-o mângâiere

c-am lăsat în alții lacrimă şi rane                          

buzele iubirii le-am udat cu fiere                          

 mâinilor blândeții le-am bătut piroane.               

     Doamne, nu sunt vrednic... dar cu ce-ndurare

     mă-nconjori cu flăcări, mă hrăneşti cu jale

     şi m-adăpi cu lacrimi, pentru clipa-n care

     vor culege îngeri, rodul trudei Tale!...

Sursa imaginii: flickr.com