"Uneori poezia
aminteşte de mânuţa sugarului
care vrea sa cuprindă totul"
Tadeusz Różewicz
Sepia
Marin Sorescu
Rechinii și șerpii de mare
Vin grămadă spre mine,
Și dacă nu-i scriu cu cerneală
Mă mănâncă.
Stelele și luna din valuri
Plutesc concentric spre mine,
Și dacă nu le scriu cu cerneală
Mă mănâncă.
O, brațele mi se întind după odihnă
Ca după o pradă,
Dar în nopțile clare,
Când dorm toate viețuitoarele,
Văd pe nisipul mișcător
Umbra mea agitată,
Și dacă n-o scriu cu cerneală
Mă mănâncă.
Dați-vă la o parte,
Lucruri pe care v-am învins.
În legitimă apărare,
Trebuie să transcriu cu cerneală
Toată apa oceanului.
Sursa imaginii: easyidler.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu