Refuzul ca o plagă

"Trece în fugă un copil şi se opreşte brusc. 

Se uită lung la noi și ne spune: 

- Mă, voi nu vreți un măr; că mie nu-mi mai este foame de el!"
Nichita Stănescu 

 Darul neprețuit 
Doru Maximovici 

  știi bine

că vine o toamnă

când cuvintele tale 

îngălbenesc

peste țipătul

insulei

în care am stat

vântul convingător

se sparge de scorbura

unei gingii

de unde

mă privește câinele

înnegrit de fum

să ne adăpostim

să ne adăpostim

laudă cuvântului bun

peste marele ospiciu

în care cu trudă

ne cautăm locul

ca o veșnică împotrivire
la darul primit

  

     Veşnica împotrivire: [versuri] Doru Maximovici. - Iaşi : Editura Junimea, 2004

Unde este fratele tău?

"Nu auzim privighetori, nici ciocârlii,

Ci paşii absurdului şi ai monstruozităţii.

Murim! Odată cu cei puşi la zid, murim!"

Geo Bogza

 

  Vladimir Kush: "Redwood Cutting" 

Raport despre moartea unui tovarăş

Bertolt Brecht

 

    Când a fost pus la zid pentru a fi împuşcat,

    se trezi lângă un zid făcut de semenii lui

    şi puştile îndreptate spre pieptul lui şi glonţul 

    erau făcute de semenii lui. Plecaseră doar,

    sau fuseseră izgoniţi, dar rămaseră prezenţi  

    pentru el, în opera mâinilor lor; nici măcar

    cei care traseră-n el nu se deosebeau de el,

    nu erau în veci nerecuperabili, mai puteau învăţa.

    Desigur, el mergea încătuşat în lanţuri făurite de tovarăşi

    pentru a fereca un tovarăş, dar uzinele deveniră tot mai vizibile,

    el le observă din drum, horn lângă horn, şi cum era dimineaţă,

    căci de obicei dimineaţa sunt duşi acolo,

    i se părură pustii şi totuşi populate

    de acea  oştire care a tot crescut

    şi creşte mereu.

    Pe el însă semenii lui l-au pus la zid,

    iar el înţelegea şi nu înţelegea.

Sursa imaginii: jacobgallery.com

Tăierea nevăzutelor fire

 "O, sărmană lume,

Calea eliberării n-o știi!

Chiar și-n munţii unde

M-am retras împovărat de griji,

O ciută-nspăimântată cheamă..."

Fujiwara no Shunzei 

 

 

 

  Franz Marc (1880-1916) - Deer

    "Zis-a un bătrân: mintea când rătăceşte, o face de stă citirea, privegherea şi rugăciunea. Pofta când se aprinde, o veştejeşte foamea, osteneala şi sihăstria. Mânia când se tulbură, o încetează cântarea de psalmi, îndelunga răbdare şi mila. Acestea dacă se vor face în cuviincioase vremi şi măsuri. Căci cele fără de vreme şi măsură ţin puţin. Iar cele ce ţin puţin, sunt mai mult vătămătoare şi nefolositoare."

(www.pateric.ro)

Sursa imaginii: visipix.dynalias.com 

Noduri de cuvinte şi tăceri

"Doamne, ce dor poate să îmi fie de tine!" 

Nichita Stănescu

 

 

 

Reflux

Mircea Ciobanu

          Vezi, tainic bătute de-o scoică

          Deschisă hulpav în afund,

          Mările scad. Ori se-ndreaptă

          Spre setea lunarului prund.

Dau mările valului vamă

      Moi ţăndări şi-amare lumini

    Cu stele şi crabi şi schelete

  De-albaştri şi negri delfini.

          Vezi, vântul azvârle cu cretă-n

          Acvaticul luciu: încet         

          Luntrile cad şi-şi îngroapă-n

          Cenuşă solarul schelet.         

Şi toate tânjesc însetate        

Metalicul - drept lunecuş      

 Vremelnic lăsat ca o teacă      

În largul de scamă şi pluş.      

          Un flux va veni şi pumnalul

          Lor aspru-l va pune în teci, blând.

          Şi tot am să-l bănui în ape

          Cum azi gândul tău în cuvânt.

Sursa imaginii: flickr.com  ("Ropes and knots")

Înşelare

"Credeam că-s -- muguri,
şi-au să înflorească."

Lucian Blaga 

"The giant thorn and the dwarfs"

 Pilda lui Iotam

    Benone Burtescu 

                                                                               (Judecători 9:7-14)

 

 

           Cândva, copacii, (se-nţelege -

           În urma unui sfat ţinut) 

           Au hotărât 

           Să-şi pună peste ei un rege

           Cum n-a mai fost de bun şi priceput.

 

           Şi tot cătând

           Pe cel ce-avea să fie uns

           Copacii au ajuns

           (Precum se spune-n pildă

           Fiindcă-n pilde se vorbeşte

           Ca să priceapă cine-aude şi citeşte)

           Copacii au ajuns la măslin

           Şi i-au zis apoi:

           Vino să împărăteşti peste noi!

 

           Nu după multă gândire

           Dar după adâncă chibzuire

           Măslinul le-a răspuns

           Scurt

           Dar îndeajuns:

           Să părăsesc eu untdelemnul meu

           Cu care proslăvesc pe Dumnezeu

           Şi oamenilor aduc mângâiere

           Pentru a fi rege peste copaci? ...

           Îmi este peste putere.

 

           Copacii nu s-au arătat prea tulburaţi

           Că au fost refuzaţi

           Şi de la măslin

           Trecură alături la smochin

           Vino cu noi

           Vrem să ne fii împărat ...

           Peste voi împărat?

           Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea

           Şi rodul meu cel minunat

           Pentru a fi peste voi împărat?

           Le răspunse smochinul

           Mi-aş profana destinul

 

           Atunci, copacii

           Văzând că nici smochinul

           Nu vrea rege să le fie

           Se duseră iute la viţa de vie

           Şi precum cer manierele bune

           Făcură toţi plecăciune

           Şi i-au zis:

           Vino să împărăteşti peste noi

           Să ne fii regină!

 

           Via,

           Se înfioră o clipă

           În diamantele ei rubinii de lumină

           Apoi privindu-i drept

           Le spuse înţelept:

           Să părăsesc eu vinul

           Cu care bucur cerul

           Şi-nveselesc pământul

           Prin care-am spus

           Că voi fi desfătare tuturor

           Din răsărit în apus? ...

           Puţin îngrijoraţi şi nemulţumiţi puţin

           Copacii plecară de la viţa de vie

           Şi se duseră de-a dreptul la spin:

           Vrei să-mpărăţeşti peste noi?

           Iată-ne gata să ne fii domn

           Să primim de la tine poruncă şi lege!

 

           Spinul răspunse:

           Bine, primesc să vă fiu rege

           Dar mai întâi veniţi

           La umbra mea să vă odihniţi.

           Priveliştea copacilor

            (precum o bănuiţi)

           Era tristă şi sumbră ...

           La care umbră? ... 

Sursa imaginii: deviantart.com

Socotinţă înţeleaptă

"Să fii singur, ca un copil printre oamenii mari "

R. M. Rilke

      "Creştinismul e o martirizare a tot ce-i lumesc, dar şi dă ceva în schimb: liniştea aici şi făgăduinţa mântuirii viitoare. Pe când diavolul e mai exigent: în schimbul simţământului demnităţii el nu oferă decât deznădejdea. [...]
          Sfinţilor li se cere mult, dar nu chiar totul - şi nu degeaba. Postesc, priveghează, se înfrâng, dar inima şi sufletul nu şi le dau. Contractul încheiat cu diavolul e mult mai oneros decât cel încheiat cu Domnul. De fapt nici nu-i contract, e păcăleală. Dai totul, nu primeşti nimic. Plata neantizării diavoleşti e deznădejdea cu perspectivele ei fireşti: moartea, sinuciderea, ruşinea şi ciuda iscate de înţelegerea faptului că ai fost tras pe sfoară."

         

Fragment din Jurnalul Fericirii - Nicolae Steinhardt

Sursa imaginii: flickr.com

Reducere la esenţe

"Există Dumnezeu.

Hristos e Mântuitorul. 

Există viaţă veşnică. 

Iubirea este calea cea mai bună."

Wurmbrand Richard

Sursa imaginii: sciencephoto.com