"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19

16 octombrie 2011

Și Dumnezeu a făcut copacii



"E cerul sus. Ca niște-ntinse brațe 
n-au crengile 
de ce să se agațe."  
Takahama Kyoshi 



 
       "Într-o pădure „frontiera" vizuală reală a fiecărui copac este de obicei imposibil de deosebit, cel puțin în timpul verii. Ne simțim - sau credem că ne simțim - mai apropiați de „esența" copacului (sau a speciei lui) când se întâmplă să se afle, asemeni nouă, în izolare. Însă evoluția n-a plănuit ca arborii să crească separat. Ei sunt nişte creaturi cu mult mai sociale decât noi si nu sunt mai naturali ca specimene izolate decât este omul ca marinar naufragiat sau ca pustnic. Societatea lor creează sau sprijină la rândul ei alte societăți de plante, insecte, păsări, mamifere, microorganisme. Pe toate le putem izola şi diseca, însă ele rămân aceeași entitate ideală - sau experiență integrală - a pădurii [...]"  
John Fowles

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu