Lacrimarium

„Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?

 Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.“

Ps. 121:1,2

 

There Is None Like You - Black Gospel Jazz

      „Cât de minunat este când inima se trezeşte şi se roagă lui Dumnezeu până ce lacrimile curg şuvoi din ochi, iar tu stai asemeni unui  copil ce plânge în faţa părintelui său.

*

       Chiar dacă tot ceea ce poţi să-i spui lui Dumnezeu este "Ajutor!" este foarte bine şi aşa. Repetă aceasta la nesfârşit, până când Dumnezeu îţi va deschide buzele şi cuvintele vor începe să curgă din inima ta.

*

       Iar dacă şirul cuvintelor va înceta să mai curgă, nu dispera. Revino în fiecare zi la locul tău de rugăciune şi aşteaptă. Chiar şi simpla ta dorinţă de a-i vorbi lui Dumnezeu este un mare lucru.

*

         Mai mult decât orice altceva, rugăciunea este poarta prin care pătrundem în Împărăția lui Dumnezeu.„  

Rabi Nahman 

Au crescut...

„Amar este gustul odihnei după o acțiune inutilă.“
Antoine de Saint-Exupéry 

Puii din scorburi

Ileana Mălăncioiu 

  Caut cuiburi cu băieţii prin scorburi

  Îngropîndu-mi mîna pînă la umăr în putregaiul gălbui,

  Înspăimîntată cînd o pasăre întîrziată

  Se zbate între mine şi-ntre pui.

  Îi simt ciocul şi ghearele umblîndu-mi prin carne,

  O prind de-o aripă şi-ncerc s-o scot

  Şi-mi scapă şi mă lasă cu penele în mînă

  Cînd am ieşit din scorbură pînă la cot.

 Îmi opresc sângele cu frunză de salcie şi cu pământ,

 Iau puii orbi în mâna şi-i sărut

 Şi-aş vrea să-i pun la loc dar nu mai pot,

 Că parcă scorbura-ntre timp a mai crescut.

 Mi-i pun în sân o vreme şi ocolesc grădina

 Fără să ştiu de ce cu capu-n jos

 Şi când aş vrea din nou să-i pun la loc

 Nu ştiu din care salcie i-am scos.

 Nu pot să-i las în alta la-ntâmplare,

 Mă tem de şerpi la fel ca mai demult

 Şi umblu peste tot cu ei în sân

 Şi-au mai crescut şi cântă şi-i ascult.

Calea spre libertate

"De tine am fugit cât am putut 

 Nu știam că sfâșierea se ia." 

Ileana Mălăncioiu

        "Un frate l-a întrebat pe un bătrân: cum trebuie să alunge mintea gândurile cele rele? Şi i-a răspuns: nu poate de la sine nicidecum să facă aceasta, căci nu are o putere ca aceasta. Ci când năpădesc asupra sufletului, îndată trebuie să alerge cu rugăciune către Cel ce l-a făcut pe el şi Acela le topeşte ca ceara."

(www.pateric.ro)

       "Pentru Evagrie Ponticul rugăciunea este calea spre libertatea interioară. Atât rugăciunea contemplativă cât şi rugăciunea ca o conversaţie cu Dumnezeu ne pot duce la libertate. Nu reuşim ca în timpul zilei să facem mereu în aşa fel încât nici un colaborator să nu ne supere, să nu ni se aducă nici o jignire sau fără ca noi înşine să ne tragem pe noi în jos, făcându-ne reproşuri. Intrăm mereu în conflicte, facem greşeli, ne amestecăm în confruntări care nu duc la nimic. Rugăciunea ar putea să ne creeze aici o distanţă sănătoasă faţă de tulburările zilnice. Prin rugăciune oprim moara cotidianului. Prin ea păstrăm pentru Dumnezeu gândurile şi sentimentele noastre. Şi în această rezervare interioară ne lăsăm întrebaţi de Dumnezeu. Acest lucru ne clarifică emoţiile. Ne arată unde ne-am rătăcit, unde ne-am lăsat determinaţi de alţii, unde am devenit orbi față de adevărul adevărat."

Anselm Grun

Sursa imaginii: flickr.com