Cel care nu uită

 „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează 
şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? 
Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi 
Eu nu te voi uita cu niciun chip:
Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, [...]. “
Isaia 49:15, 16 

            „Viitorul vostru este orânduit de Dumnezeu cu o admirabilă bunătate spre binele vostru; vouă nu vă rămâne decât să primiți ceea ce Dumnezeu va voi să facă din voi și să binecuvântați acea mână care uneori pare să vă respingă; dar, în realitate, mâna acestui Tată atât de blând, nu respinge niciodată, ci, dimpotrivă, cheamă, îmbrățișează, mângâie și, dacă uneori lovește, să ne amintim că tot mână unui tată este.“

Francesco Forgione (San Pio da Pietrelcina) 

"Mama şi copilul" - Nicolae Tonitza

Mamei 

  Hariclia Mironescu  

 Dumnezeu s-a învoit 

să ne naștem. 

 A hotărât frumos, 

 cu de-nespus-grijă, 

 rațiunile și chipurile. 

 -- "De ce, dacă Părinții voștri 

 sunt odoarele Mele, 

 voi să nu fiți de față, 

 alături de Mine, 

 la miracolul Lor? 

 Era păcat să pierdeți 

 nevăzându -I." 

  

 Așa a gândit Preablândul 

  și... iată-ne.