"Totuşi noi, suflete, păsări cereşti,
Nu ne-am întâmpinat niciodată;
Sufletul meu, când te mângâi, te cată,
Semen ghicit pe sub scoarţe trupeşti."
Vladimir Streinu
Cântec de noapte
Johannes Bobrowski
Pasăre, vino,
pasăre verde,
din înalta constelaţie vino,
sub arcada mea de frunziş, pasăre,
să vorbim împreună
despre malurile fluviilor
respirând, despre pământul negru
în tinutul păduros,
despre casa zeilor,
unde începe omul,
unde deasupra lui întâlneşte lumina,
o găseşte în alt
ochi: astfel învaţă să cânte.
Pasăre,
pasăre verde,
sub boltă de frunziş
să vorbim despre asta.
Cuib de pasăre
Johannes Bobrowski
Cerul meu
alternează cu al tău,
şi porumbelul meu
acum
îl întrece în zbor pe al tău,
văd două umbre
căzând
în lanul de ovăz.
Schimbăm între noi
ochii,
găsim
un culcuş:
Ploaie,
spunem
ca o poveste
jumătăţi de fraze
verde,
aud:
Spre spranceana mea
în sus
cu grai de pasăre
gura ta
poartă pene şi crengi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu