"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19

07 iulie 2014

Mândria - izvorul necredinţei


Şi credinţa este o încredere neclintită 
în lucrurile nădăjduite, 
o puternică încredinţare 
despre lucrurile care nu se văd."
Evrei 11.1


       „Ce minune mai mare decât aceea că există milioane de oameni, în nenumărate generaţii, care cred în lucruri de neînţeles, în mistere ce-i repugnă raţiunii? Este un miracol de smerenie colectivă. De ce cred atâţia oameni? Cum de nu-i mai puternică raţiunea? Adevărul credinţei se dovedeşte prin existenţa ei şi numai prin ea."
Miguel de Unamuno





„Ceea ce credem e dovedit prin ceea ce făptuim.
 E uşor să fii ateu în împrejurări plăcute, 
nu am văzut ca ateismul să reziste în faţa morţii."
Wurmbrand Richard

      „Vlădica povesteşte că în iadul Dachaului, într-o zi, „mă aflam, ca întotdeauna, în celula mea din închisoare. Dintr-odată intră un tânăr ofiţer german, paznic al lagărului, şi mă întrebă: «Oare dumneavoastră credeţi cu adevărat în Dumnezeu?» «Nu», i-am răspuns eu. «Sânt fericit să văd un om învăţat», se bucură acesta, şi continuă: «Când eram copil credeam, căci aşa am fost învăţat, dar acum nu mai cred deloc». Atunci i-am spus: «Cazul meu e diferit de al dumneavoastră. Când eram copil credeam, dar acum nu mai am nevoie să cred, căci ştiu că este Dumnezeu. Prin cercare, credinţa mea a ajuns o certitudine. Ştiu acum că este Dumnezeu »."
Nicolae Velimirovici



Sursa imaginii: www.letteratu.it

06 iulie 2014

V-aş fi adus...


"Meduzele roze gătite cu cimbru 
Cu fructe de mare pe spata de zimbru, 
În sos ecumenic, anguile cu tic,
 Calmari îngropaţi, violent, în aspic
 Şi alte, din marea Japoniei, feluri
 Cu turme de sepii gonind în cerneluri."
Leonid Dimov 


"The Impatient Bird"


Urma
Vladimir Streinu

Era un clinchet clar de bucurii,
Mergeai sunând din limpezi clopoţei
Din ochi prelungi în ochii mei,
Ca într-un cer de-nalte colivii
Treceau în sboruri albe porumbei.

Un suflet sterp, la paşii curgători,
Bătea mătănii şi se creştina
Să-adune urme proaspete - ca flori
Care cădeau în mers din cingători,
Când, noaptea, pe potecă urma ta
Din întuneric -  lumina.

Dar prea mult urma poate ţi-am privit
Şi prea-nflori în mine ca un mit,
Ca să mai ştiu de astăzi fără greş
Dacă, trecând, tu ai călcat pe drum
Ori peste sufletul ce şi acum
 Îţi mai păstrează talpa ca un preş.
1923




Suersa imaginii: www.photographyblogger.net

05 iulie 2014

Oglindiri

Cum răspunde în apă faţa la faţă, 
aşa răspunde inima omului inimii omului.
Prov. 27, 19




Cântec de sticlar
 Mircea Ciobanu  

Verde ritm pe tobe foşnitoare   
Bate marea soarelui din  val;          
Soare verde încâlcit în alge             
Joacă-n larguri tot mai către mal.
Iau nisipul scoicilor cernute-n        
Mori lichide şi-l resfir, încât            
Mi se pare străveziu nisipul            
Smuls din malul galben - mohorât.
Străbătut de fluxul de lumină         
Cern nisip prin degete şi-mi spun: 
Umbre de păduri carbonizate-n     
Apa diamantelor apun.                      

2  
       
Cristal scobit în raze  îngheţate,                
Te  uiţi la mine  blând cu ochii mei           
Când îţi ridic   la buze aspre  darul           
Şi setea aspră de  pe buze-mi bei.             
Nu-mi eşti  dator cu nici o oglindire       
Şi mă arăţi cum sunt, în fel şi chip -         
Nimic n-ascunzi şi-n tine-apune umbra 
Zadarnicelor turme de nisip.    

              
Sursa imaginii: www.flickr.com

02 iulie 2014

Secătuire


”Verbul “a crede” nu mai apropie.
 Îndepărtează şi desparte.” 


Joc mut
Mircea Ciobanu

Mai port după mine doar urma
străinului gând de-a mai fi:
o urmă de gând mai vuieşte
şi nu mi-l mai pot aminti.

Vast spaţiu golit, ca în ceară
un umăr plecat din tipar,
vorbeşte de lucruri scăpate
din propriul lor chip şi hotar.

Aştept să se-ntoarcă, dar cine
mai poate rosti un cuvânt
de urma retraselor ape
în scoici clătinate de vânt?

de piatra trezită ce ţine
abia,-n mineralul  ei strai,
sonorele fugi ale unor
copite albastre de cai?