”Verbul “a crede” nu mai apropie.
Îndepărtează şi desparte.”
Joc mut
Mircea Ciobanu
Mai port după mine doar urma
străinului gând de-a mai fi:
o urmă de gând mai vuieşte
şi nu mi-l mai pot aminti.
Vast spaţiu golit, ca în ceară
un umăr plecat din tipar,
vorbeşte de lucruri scăpate
din propriul lor chip şi hotar.
Aştept să se-ntoarcă, dar cine
mai poate rosti un cuvânt
de urma retraselor ape
în scoici clătinate de vânt?
de piatra trezită ce ţine
abia,-n mineralul ei strai,
sonorele fugi ale unor
copite albastre de cai?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu