Oglindiri

Cum răspunde în apă faţa la faţă, 

aşa răspunde inima omului inimii omului.

Prov. 27, 19

Cântec de sticlar

 Mircea Ciobanu  

Verde ritm pe tobe foşnitoare   

Bate marea soarelui din  val;          

Soare verde încâlcit în alge             

Joacă-n larguri tot mai către mal.

Iau nisipul scoicilor cernute-n        

Mori lichide şi-l resfir, încât            

Mi se pare străveziu nisipul            

Smuls din malul galben - mohorât.

Străbătut de fluxul de lumină         

Cern nisip prin degete şi-mi spun: 

Umbre de păduri carbonizate-n     

Apa diamantelor apun.                      

2  

       

Cristal scobit în raze  îngheţate,                

Te  uiţi la mine  blând cu ochii mei           

Când îţi ridic   la buze aspre  darul           

Şi setea aspră de  pe buze-mi bei.             

Nu-mi eşti  dator cu nici o oglindire       

Şi mă arăţi cum sunt, în fel şi chip -         

Nimic n-ascunzi şi-n tine-apune umbra 
Zadarnicelor turme de nisip.    

              

Sursa imaginii: www.flickr.com