Fragment din cartea Vânt proaspăt, foc proaspăt
"Nu voi uita niciodată o duminică de Paşti în 1992, ziua când Roberta Langella şi-a depus dramatica ei mărturie [...]. Un vagabond stătea în spatele bisericii, ascultând cu mare atenție.
La sfârșitul serviciului de seară [...] l-am văzut pe acest bărbat, în zdrențe și cu părul încâlcit, stând pe culoarul din mijloc, patru rânduri mai încolo, așteptând să-i dau permisiunea de a se apropia de mine.
Am dat din cap şi i-am făcut un mic semn cu mâna. [...] Când s-a apropiat am văzut că cei doi dinţi din faţă îi lipseau. Însă mult mai groaznic decât înfățișarea era mirosul - un amestec de alcool, transpirație, urină şi gunoi mi-a tăiat respirația. [...] Instinctiv mi-am întors capul într-o parte pentru a lua o gură de aer curat, apoi m-am uitat înapoi în direcția lui, expirând.
L-am întrebat cum îl cheamă.
"David", a spus el moale.
"De când locuiești pe străzi, David?"
"De șase ani."
"Unde ai dormit azi-noapte?"
"Într-un camion abandonat."
Auzisem destul şi acum doream să scap cât mai repede de el. Mi-am dus mâna la spate pentru a-mi scoate portofelul din buzunar.
În acel moment David şi-a îndreptat degetul spre faţa mea şi mi-a spus: "Nu înţelegi - nu am nevoie de banii tăi. Oricum voi muri acolo pe străzi. Îl vreau pe acel Isus despre care a vorbit roşcata."
Am ezitat, apoi am închis ochii. Dumnezeule, iartă-mă, L-am implorat eu. M-am simțit murdar şi vulgar. Eu, un lucrător al Evangheliei... nu voiam decât să scap de el, când el striga după ajutorul acelui Hristos pe care eu îl vestisem cu puţin timp în urmă. Am înghițit din greu în timp ce dragostea lui Dumnezeu îmi inunda sufletul.
David a simțit schimbarea din mine. S-a apropiat şi a căzut pe pieptul meu, îngropându-şi capul soios în cravata şi cămașa mea albă. Îmbrățișându-l i-am vorbit despre dragostea lui Isus. Şi nu erau doar vorbe goale; le simţeam. Simțeam dragoste pentru acest bărbat nenorocit. Mirosul... nu ştiu cum să explic. El care aproape mă îmbolnăvise la început, devenise acum cea mai minunată aromă pentru mine.[...]
Domnul părea să îmi spună în acel moment: Jim, dacă tu şi soţia ta aveţi vreo valoare în faţa Mea, dacă e vreun scop pentru voi în lucrarea Mea să ştii că el are de a face cu acest miros. Acesta e mirosul lumii pentru care am murit.
David s-a predat acelui Hristos de care a auzit în acea seară [...]. Astăzi e şeful departamentului pentru întreţinere al bisericii noastre. S-a căsătorit şi a devenit tată. [...] Atunci când vorbeşte cuvintele lui au o greutate şi un impact după care mulţi lucrători ordinați râvnesc.
În măsura în care creștinii se apropie să se atingă de fiecare - inclusiv de cei nedoriţi de care e plină societatea noastră - în aceeaşi măsură Dumnezeu îi va atinge şi pe ei şi le va revoluţiona vieţile. Altfel ne vom învârti într-un cerc închis, ocupându-ne timpul cu studii biblice, împreună cu cei de acelaşi gen cu noi. Nu există o manifestare a puterii lui Dumnezeu pentru că noi ne-am închis faţă de nevoia unei astfel de manifestări."
Jim Cymbala, Dean Merrill - Vânt proaspăt, foc proaspăt (Fresh Wind, Fresh Fire), Editura Casa Carții, Oradea, 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu