Stare de har

XVII (Am făcut o nedreptate...)

"Am făcut o nedreptate, Doamne, cel care
cerci inimile şi rărunchii şi îi cunoşti pre ei
- şi m-ai iertat; de mai nainte m-ai iertat.
Nu este cum am crezut, s-a schimbat. Am
putut să apuc pe un alunecuş strâmb şi aş fi
putut să mă duc aşa, până la capăt, ca pe
gheaţă, dar m-am oprit şi am luat-o pe altă
cale, mai adevărată. Dacă totuși îmi voi mai
schimba o dată părerea, sau de mai multe ori,
ceea ce mi se întâmplă foarte des şi cel puţin
de patru ori pe zi, să nu mă pedepsești. Omul
nu este un stâlp țeapăn, ca să-şi repete zilnic
atitudinea din ajun, omul e o eroare orgolioasă
care se corectează progresiv, o balanță în legănare,
căutându-şi cu acul polul mobil,
fără să-l găsească precis.
Adevărata îndreptare vine de la bunul grădinar.
El îşi stropeşte garoafele care ies mai devreme."

Tudor Arghezi - ''Litanii"

Daniel F. Gerhartz

"Isus a răspuns astfel gândurilor lui:
"Simon, vreau să-ți spun ceva!"
"Spune, Învățătorule!", a zis el.

[...] îți spun că ea iubește atât de mult pentru că
păcatele ei cele multe sunt iertate - dar
cel căruia i se iartă puțin iubește puțin."

Și a zis femeii: "Păcatele îți sunt iertate!"

Luca 7:40 - 48 (BibleGateway)