Mântuire veşnică - Eşecul "convertitului"

"Există două categorii de creştini:
cei care cred sincer în Dumnezeu şi cei care cred sincer că cred.
Se deosebesc după felul în care reacționează în momentele hotărâtoare."
Girolamo Savonarola

Grâu, albăstrele și neghină

"E de înțeles că mulți credincioși sinceri au greutăți în a accepta învățătura despre mântuirea veșnică. Obiecțiile lor privesc: eșecul "convertitului", "permisul pentru păcat" și pasajele din Sfânta Scriptura care stau in "contradicție" cu mântuirea veșnică.

1.Eșecul "convertitului"
Unii oameni afirmă că mântuirea poate fi anulată, deoarece mulți care au mărturisit că sunt creștini (inclusiv predicatori), au eșuat moral, s-au abătut de la Dumnezeu şi în final au tăgăduit chiar pe Domnul. Când oamenii se întorc la vechea lor viaţă sau se răzvrătesc, cum pot ei să mai spere în mântuire? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie mai întâi să cercetăm dacă orice persoană care afirmă că este creştină este şi mântuită cu adevărat. Posibilitatea unei mărturisiri moarte despre Hristos este amintită clar în Noul Testament. Domnul Isus* a spus pilda despre grâul şi neghina care cresc împreună (Mt.13:24-30, 36-42). Neghina nu este niciodată grâu (copil al lui Dumnezeu). Cei care aleg să se întoarcă la viaţa păcătoasă după ce au cunoscut "calea neprihănirii" sunt comparaţi cu un câine care se întoarce la ce a vărsat, sau cu o scroafă, care se tăvăleşte iarăşi în noroi (2 Pet.2:20-22). Câinele şi scroafa se întorc la obiceiurile lor fireşti pentru că n-au fost transformaţi niciodată - prin Duhul Sfânt - în oi ale lui Hristos. Domnul Isus va osândi într-o zi pe aceia care vin la El şi se fălesc cu faptele lor bune ca dovadă a unei relaţii vii cu El. El le va spune " Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege" (Mt.7:23). E semnificativ că El nu spune "Odinioară M-aţi cunoscut, dar acum, v-aţi abătut din nou de la Mine".
Credinţa mântuitoare se deosebeşte de pseudo-credinţă. O rugăciune în copilărie, o mână ridicată, o ieşire în faţă la o vestire a Evangheliei, un botez sau o slujbă activă într-o biserică nu pot asigura pe nimeni că e mântuit. Nu mărturisirea exterioară e cea care dă siguranţa veşnică, ci o mântuire autentică, reală, adevărată. Păcatele intrate în obicei, ca: imoralitatea, cearta, mânia, beţia, gelozia, sunt semne de avertizare:

"Cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu."

Gal.5:19-21

Teste sigure ale realităţii credinţei mântuitoare se află în 1Ioan 2:3-6,15; 3:6-10,14; 5:2-4.

Dacă nu ascultăm de Domnul Isus şi de Cuvântul Său, dacă trăim în păcat, dacă iubim lumea şi nu îi iubim pe copii lui Dumnezeu, ne lăudăm degeaba că Îl cunoaştem. Dumnezeu spune că atunci suntem mincinoşi 1Ioan 1:6;

"Cine zice: "Îl cunosc", şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el."

1Ioan 2:4

În cazul unei astfel de persoane nu a avut loc niciodată o naştere din nou.

2."Permis pentru păcat"
Unii spun că dacă oamenii ar avea siguranţa mântuirii [...] ar putea "să dea frâu liber păcatului" fără teamă de consecinţe ...>>"

Jean Gibson

* Isus/Iisus (grămăticii se ceartă)