Identitate

 
 

"Tradiţia este o componentă esenţială a cunoaşterii de sine
a unei naţiuni, a conştiinţei sale culturale." Alexandru Tănase 

Portul nostru   
 de Virgil Carianopol
 

 
       Portul nostru-aşa cum este,

       Nu-l mai are alt popor.

       Ne-a adus din veac de mină

       Şi ne duce-n viitor.

       Ni l-au dat frumos părinţii,

       Luminat de rădăcini,

       El şi graiul nostru dulce,

       Ne-a fost soare şi grădini.

 

 

       Voi, copii, urmaşi ai celor

       Ce ne-au dat acest senin,

       Să-l purtaţi cu vrednicie

       Şi să-l daţi la cei ce vin.

În  imagine:  " La Blouse Roumaine " - Henri Matisse

Cu speranţa că v-am fost de folos...

"Un act de indisciplină"

"A materializa spiritul până la a-l face palpabil; a spiritualiza 

materialul până la a-l face să dispară: iată tot secretul artei." 

J. Benavente 

Aivazovski

N.Barsamov

     Ivan Konstantinovich Aivazovsky s-a născut la 17 iulie 1817 la Feodosia. Copilăria pictorului a fost grea. Aivazovski a vădit foarte de timpuriu un mare talent pentru desen. Neavând hârtie şi nici culori, el desena cu pasiune pe garduri şi pe zidurile caselor tot ce-i atrăgea atenția. Aceste desene înfățișau trecători văzuţi din întâmplare pe stradă, peisaje din împrejurimi şi în special corăbii şi priveliști marine. O dată l-a surprins desenând arhitectul orașului; talentul tânărului pictor i-a trezit interesul şi l-a determinat să-i dea tot sprijinul său.

 În 1830, Aivazovski s-a înscris la liceul din Simferopol, iar în 1833, la Academia de arte frumoase din Petersburg, unde talentul i s-a dezvoltat vertiginos. În 1835 el a prezentat la expoziția Academiei primul său tablou - "Studiu de cer deasupra mării".

 

  Clasa de peisagistică a profesorului M. N. Vorobiov şi cea de pictură, condusă de pictorul francez de marine Tanner, l-au ajutat pe Aivazovski să-şi însușească procedeele tehnice necesare. Cu ocazia expoziției din 1836, critica de artă a subliniat progresul înregistrat de creația pictorului într-un răstimp foarte scurt.

Bracing the Waves 1890 AD

   Tanner, celebru în ţara sa, n-a putut ierta tânărului artist rus faptul că l-a pus în inferioritate, însuşindu-şi în numai o jumătate de an măiestria sa pe tărâmul zugrăvirii mării ba chiar depăşindu-şi profesorul în acest domeniu al picturii.

View of the Coast near St. Petersburg 1835AD

   Prezența pânzelor lui Aivazovski la expoziția Academiei a fost calificată de Tanner drept "un act de indisciplină". El a adresat țarului Nicolae I o plângere împotriva tânărului pictor. Aivazovski "a căzut în dizgrație", iar tablourile sale au fost înlăturate din expoziție.

 I.K Aivazovski

Antonio Vivaldi - "Storm"

Exerciţiu de neuitare

" Pe unde merg doar urma ta răsare 

tipar târziu de-ntoarcere durută ..."

 N. Turtureanu

 Miso -  Teardrop 2

Urme pe plajă

 Mircea Ciobanu 

 Alergi pe nisipuri şi marea 

 Cu talpa când semne desfoi 

 Rămâne vremelnic în urme

 Şi pleacă cu urme-napoi.

 Dar fuga învie pe maluri

 Prelungile semne. Oval,

 Alt val din lichide cristaluri

 Le varsă-n nisipul egal.

 Fiece gând e-o-ncercare

 Să surpe conturul rotund

 Al vechii aduceri aminte

 Dar urma-ţi căzu din străfund.

 Cum să te-ngrop? sub ce apă?

 Întoarceri cu aspru nechez

 Moi umbre-ngropate dezgroapă

 Şi vrând să te pierd te păstrez.

Sursa imaginii: http://www.artonfix.com

Zbor captiv

"...dușmanii omului sunt cei din casa lui!"

Mih. 1:7

Cântec pentru firul cu plumb

 Mircea Ciobanu

 

 Din pomii smălţuiţi cu ceară

 Preling păianjenii fir scump.

 Căderea iar te înfăşoară

 Tu, grav şi paşnic fir cu plumb. 

 

 Cum cazi între mistrii şi zid

 Ca fulger în confuz hăţiş

 Erori ascunse se deschid

 Şi creşteri strâmbe-n vânt pieziş. 

Lucid şi răspicat în jur

 Despică orice sens greoi

 Ivit în trunchiul alb şi pur

 Şi taie-i vertical altoi.

  

Ce-arăţi la temelii, ce semn

 Vesteşti în rodnic anotimp

 Tu, care cazi şi-mi dai îndemn

 Căderea în urcuş să-mi schimb?

 Vezi cuibul cerului suind

 Pe stâlpi cu rădăcini de fier?

 M-adaug liniştii şi-ascult
Un zbor de drepte mari la cer.

Sursa imaginii: http://vi.sualize.us

Verticalitate

"Vidul orizontal al idioților este 

o întindere ștearsă pe care lunecă surd teroarea." 

Emil Cioran

 Moscow in Winter from the Sparrow Hills 

Ivan Aivazovsky

 Copacul simfonic

  de Geo Bogza

 Printre ceilalți copaci liniștiți, el părea aproape nebun
 Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațe
 Pe care exaltat le flutura în vânt.
 
 Însuflețit era şi străbătut de-atâtea fluide
 Încât privirilor noastre păru un frenetic dirijor
 Conducând, plin de pasiune, Simfonia glacială a Eterului.
 
 Incoruptibilă dimineață de iarnă cu cerul senin
 Când tot universul cânta, ca o orgă de cristal
 Sunetul fiindu-i rostul unic, esențial.
 
 Sub multele ramuri fremătătoare, patetice
 Totul fu muzică: întinderea lumii şi durata ei
 Păduri, oceane, milenii şi ere, o, cum le-am auzit!
 
 Arătând stelelor drumul, iar vremii cadenţa secundelor
 El purta prin noi,  copleşitoarea imensitate,
 Tălăzuirea sonoră a clipei spre Eternitate.

Dare to be different!

Facile dictu, difficile factu

 "Secretul longevităţii este să nu te opreşti din respirat."

Sophie Tucker

Regina Spektor - On The Radio

"This is how it works
You're young until you're not
You love until you don't
You try until you can't
You laugh until you cry
You cry until you laugh
And everyone must breathe
Until their dying breath"

Iarnă

  "Păcatul teologic al deznădejdii nu se defineşte prin pierderea uneia sau alteia din speranţele obişnuite, ci prin pierderea nădejdii fundamentale în Dumnezeu şi în bunătatea Lui care e însăşi viaţa sufletului omenesc. Pierderea speranţelor reprezintă chiar un stadiu necesar în itinerariul spiritual al maeştrilor.

   Este aşadar fals să se pretindă că toţi sinucigaşii ar fi deznădăjduiţi în sens teologal. 

   Actul sinuciderii nu exprimă deznădejdea, ci, mi se pare, o nădejde poate nebunească şi deviată, care se adresează marii regiuni necunoscute de dincolo de moarte."

Paul-Ludwig Landsberg

Joel Bedford - "Winter"

 A şaptea iarnă
  Mohammed Jaber Al Nabhan
 
 
 Pământ de gheaţă
 Râu îngheţat,
 Luna ascunsă
 Dincolo de norii îngheţaţi
 A şaptea iarnă, văduvită de sărbători,
 Cerul întreg
 Se ascunde de privirile lumii
 Lume de gheaţă.

Sursa imaginii: www.flickr.com

Despărţiri

"Şi dacă te-a uitat lumescul pământ,
 spune-i ţărânei tăcute: Eu curg.
 Şi repedei unde spune-i: Eu sunt."
 R.M.Rilke

A opta elegie

 Rainer Maria Rilke

Fragment

Noi: privitori, mereu şi pretutindeni,
plecaţi spre tot, nicicând înspre afară!
E un preaplin. Îi rânduim. Se sfarmă.
Iar rânduim. Ne sfărâmăm chiar noi.

Cine ne-a pus la cale-aşa, că orice
 am face suntem în postura celui
ce pleacă. Şi pe-un ultim deal,
ce-i mai arată-o dată-ntreaga vale,
 el se întoarce, stă, mai zăboveşte –
 aşa trăim, în despărţiri, mereu.


În româneşte de Maria Banuş

Sursa imaginii: www.flickr.com