"Vidul orizontal al idioților este
o întindere ștearsă pe care lunecă surd teroarea."
Emil Cioran
Moscow in Winter from the Sparrow Hills
Copacul simfonic
de Geo Bogza
Printre ceilalți copaci liniștiți, el părea aproape nebun
Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațe
Pe care exaltat le flutura în vânt.
Însuflețit era şi străbătut de-atâtea fluide
Încât privirilor noastre păru un frenetic dirijor
Conducând, plin de pasiune, Simfonia glacială a Eterului.
Incoruptibilă dimineață de iarnă cu cerul senin
Când tot universul cânta, ca o orgă de cristal
Sunetul fiindu-i rostul unic, esențial.
Sub multele ramuri fremătătoare, patetice
Totul fu muzică: întinderea lumii şi durata ei
Păduri, oceane, milenii şi ere, o, cum le-am auzit!
Arătând stelelor drumul, iar vremii cadenţa secundelor
El purta prin noi, copleşitoarea imensitate,
Tălăzuirea sonoră a clipei spre Eternitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu