"Bine este a muri lumii şi a vieţui lui Hristos. Căci altfel nu poate cineva să se nască de sus, după cuvântul Domnului. Iar dacă nu se naşte de sus, nu poate nici intra în Împărăţia cerurilor."
Nichita Stithatul
Viaţă
Ludwig Tieck
O, câte vieţi sunt moarte,-înşelătoare!
Şi câţi abia murind, prind viaţă iar!
Puţini sunt cei ce scot văpăi din jar!
Ce rari acei ce moştenesc vigoare !
Ei cred că sunt, dar fug de tot ce doare,
De aspra fire, şi-ar voi, tâlhar,
Un vesel cer, strălucitor, în dar,
Spre tot ce-i putred năzuind cu-ardoare.
Cu paşi greoi, tot merg sub bolţi albastre,
Bolnavi, adânc mâhniţi, pestriţe cete,
Nici morţi, nici vii, nesimţitori la toate.
Şi-atunci mă-ntreb, privind spuzita noapte,
Ce merite-ai avut, că ţi se dete
Ca bucuria să-ţi surâdă-n astre ?
Şi câţi abia murind, prind viaţă iar!
Puţini sunt cei ce scot văpăi din jar!
Ce rari acei ce moştenesc vigoare !
Ei cred că sunt, dar fug de tot ce doare,
De aspra fire, şi-ar voi, tâlhar,
Un vesel cer, strălucitor, în dar,
Spre tot ce-i putred năzuind cu-ardoare.
Cu paşi greoi, tot merg sub bolţi albastre,
Bolnavi, adânc mâhniţi, pestriţe cete,
Nici morţi, nici vii, nesimţitori la toate.
Şi-atunci mă-ntreb, privind spuzita noapte,
Ce merite-ai avut, că ţi se dete
Ca bucuria să-ţi surâdă-n astre ?
"Creștinii nu trăiesc doar în timp ci trăiesc în facticitatea vieții iar această facticitate se realizează prin asumarea și conștientizarea responsabilă a parusiei. Astfel, fiecare creștin își trăiește timpul ce i s-a dat ca pe o rezonanță a parusiei în viața sa proprie. Temporalitatea efemeră este anulată de modalitatea ziditoare care formează ființa pentru veșnicie: «când» devine «cum» - este trăit intervalul ce ne desparte de a doua venire a Mântuitorului."
Sursa imaginii: vi.sualize.us
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu