“Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea." (Ioan 7:37) De ce "dacă"? Poate şi pentru că foamea şi setea spirituală sunt diferite de cele naturale, acestea vin abia după ce începi să te hrăneşti şi să bei.
A Mortally Wounded Brigand Quenches his Thirst - Eugène Delacroix
Cântec despre sete
Gunter Kunert
Setea o cânt.
Am însetat
în arşiţa împietrită a deşertului,
am însetat în beznele gheţii, departe,
unde nici pomii nu se mai adapă,
loviţi până-n măduvă, morţi.
Am însetat
lângă gura de gheenă a locomotivei
şi-n serile cu oboseală
îndărătul ferestrei perdeluite.
Şi-n betonul sfârtecat,
departe de patrie,
numai cu un glonţ în piept.
Setea o cânt.
În clipa răcoroaselor zori,
când limba clopotului bate în dungă,
apare şi setea.
Ea mă trezeşte.
Nemărginită e setea.
Simt: n-o pot astâmpăra
apa tuturor ţărmurilor, nici apa
din două oceane.
Şi cum s-o îndestuleze
Volga, Dunărea, Mississippi sau Huan Ho?
Aerul aspru de pe coamelor munţilor,
aburul gros al pădurilor sudice,
vântul primăverii, binefăcătorul eter -
băuturi ameţitoare şi totuşi
calde şi calme ca feţele de-abia plecate din somn -
nu te scapă de sete.
N-o potoleşte nici ploaia
lunecând de pe moartele, ruginitele foi
din crepusculul toamnei,
moarte picături,
ce seamănă
deşartelor lacrimi.
Setea mea e veche, de secole,
de mii de zile, de milioane de ore
durează setea arzătoare.
Cei care prin timp mi-au stat în faţă în şir nesfârşit
au fost mistuiţi de sete
şi-au pierit uscaţi, măcinaţi,
în pulberea fină.
Am însetat destul!
Acum, e vremea!
Geologi, deschideţi fântânile pământului.
Mi-e sete acum de belşug!
Piloţi, zburaţi în zări largi
şi aduceţi-mi veşti: De distanţe mi-e sete!
Poeţi, deschideţi cărţile şi arătaţi-mi
Paginile: Mi-e sete de adevăr!
Dascăli ştergeţi tabla!
Pune-ţi mâna pe cretă: mi-e sete de ştiinţă!
Începeţi muzicanţi, vreau să cânt,
iar voi, femei şi fete, surâdeţi uşor
coborâţi-vă pleoapele, ca privirile
să vă tremure ca razele luminii pe fluviu:
Mi-e sete de fericire!
Vedeţi, însetatul se iveşte din deşert
şi din beznele gheţii,
vine de pe locomotivă,
de pe câmpurile de luptă, din purgatoriul pământului,
trăind şi însetând,
şi fără să stăpânească ceva
decât viaţa şi setea.
Setea o cânt,
cea care nu îmbătrâneşte,
veşnic tânără şi neîmplinită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu