"Dar urechea destinului
sapă liniştită în toamna de câlţi,
unde tu potriveşti mistere
în ficţiuni pentru orbi ... "
Mariana Marin
Caravaggio - Narcissus
Sonet XVI
Rainer Maria Rilke
Prietene, deci, tu ești singuratec...
Noi vorbe și semne le-împărtăşim,
treptat lumea prindem să ne-o însușim:
doar chipul ei, poate, și slab și sălbatec.
Mireasma, cine c-un deget o zvântă?
Puteri ne pândesc, cum tainice oști.
Și multe le simți... Pe morți îi cunoști.
Descântecul însă cum te înspăimântă!
Îndurăm împreună; punți ne unesc:
Frânturi un întreg ne par, îndeajuns...
Mi-i greu să te-ajut. Deci nu mă sădi
în inima ta. Prea iute-ar rodi.
A zeului mână o port, o cârmesc:
Aici! Iată, Esau în blană-i ascuns.
În românește de N.Argintescu-Amza
Sursa imaginii: www.museumsyndicate.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu