Arabescuri de fum

"Mă-ndrept către izvor,
 De negură mă scutur.
 Şi sângele mi-l flutur
 În arbori mari de dor."
  E. Giurgiuca

Zbor latent

 Emil Giurgiuca

 

           Deschideţi drum nesigurului mers    

           Ca pasărea ce nu ştie să zboare,        

           Doar mută pasul rar, meditativ        

           Și parcă dând de margine tresare,    

   

 Ca să ţâşnească dincolo de aripi            

   Din focul alb, sub semnul infinit,             

    Străfulgeratul zbor în nemişcare              

      Și vremea strânsă-n trunchiul bănuit.     

Drum de toamnă

 Emil Giurgiuca 

 

        Unde-ai pornit cu aripa bolnavă, 

        Pasăre lainică, sub cer pustiu? 

        Se năruie-n zări toamna ca o navă 

        Cu prora în frunzişul arămiu.

 

   Înlăcrimând amurgul ce coboară, 

 Un şarpe abătut îţi iese-n drum; 

Cu focurile lui, de pe comoară, -  

        Un pai de rază l-ar preface-n scrum.  

        Frunzişul cerului de-ngândurare 

        Apleacă roata stelelor-gutui. 

        Sărută-mă, târzie-a verii floare, 

        Arată-mi, umbră, drumul nimănui.

              În liniştea ce-n vârf de junghi cutează
Paragini de iubire pe pământ. 

     N-atingeţi sufletul cu nici o rază, 

   Ca rugurile s-ar aprinde-n vânt.

Sursa imaginii: flickr.com