În șagă

  "...nu mai poţi/ Avea încredere oarbă/ În nimeni.
 Să fim atenţi, mai ales,/ Pe cine numim/ Eu."
Marin Sorescu 

 Grigore Alexandrescu: Boul şi viţelul

  de Marin Sorescu

 Auzind că fiul are-un post de vază

 (A ajuns ispravnic pe-o păşune mare)

 Tatăl-bou îşi puse coada pe spinare

 Şi, pe-aci ţi-e drumul! A plecat să-l vază.

 

 Ţanţos şi mai vesel boul ca oricând

 Pe oricine-n cale îl oprea spunând:

 - Merg chiar la ispravnic! Am un fiu şi eu

 Şi-a ajuns ispravnic... Pe cuvântul meu!

 Unde-l găsesc oare?

 - Ţii la dreapta...

 - Ţiu...

 Şi aşa, spre seară, a ajuns la fiu.

 

 L-a văzut din zare şi-a fugit spre el:

 - Fătul meu... O, doamne! Scumpul meu viţel!...

 Dar când vru să-l pupe (lacrimi avea-n gene),

 Scumpul fiu îi zise: - Lasă! Fără scene!

 - Stai să te văd bine...

 - Vrei să stau tablou?

 - Tii! Te-ai făcut mare...

 - Da. Sunt şi eu bou.

 - Bou! ce bine-mi pare! Verste patruzeci

 Să te văd bătut-am...

 - Bine. Şi când pleci?

 - Satu-ntreg, mătuşa, unchiul cel bătrân,

 Toţi te felicită...

 - Ştiu eu: toţi vor fân.

 - Văd că ai de toate: ce de clăi...

 - Optzeci!

 - ...paie... Unde-i ieslea?

 - Când ziceai că pleci?

 -Oi pleca eu, însă-s obosit...

 -Ştii, tată:

 Du-te acum acasă, vino altădată:

 N-ai nimerit bine... vezi, am multă treabă...

 -Şi să vin la anul?!

 - Ce atâta grabă?

 

 Auzind aceasta, cu mâhnire mare,

 Tatăl-bou îşi puse coada pe spinare,

 A oftat o dată, sufletul să-i iasă,

 Şi călcând ca-n străchini s-a întors acasă.

 

 - Ce-ţi făcea viţelul? l-a-ntrebat Brăzdar,

 S-a făcut bou mare?

 - S-a făcut... măgar.