"Iubesc pe Domnul,
căci El aude glasul meu, cererile mele."
Rugăciune
de Vasile Voiculescu
Părinte, eu, fiu al slavei, copil de suflet dat durerii,
ajuns la vârsta bărbăției,
mă-ntorc și moștenirea-mi cer:
Dă aripi rugăciunii mele și-nlătură-i din drum străjerii,
ca slobodă, până la Tine să urce vămile la cer.
Nu vreau din curțile-Ți bogate
nici avuții, nici strălucire,
dă-mi numai dragostea Ta sfântă
și dreptul de întâi născut,
povățuiește-mă pe cale și prin amara rătăcire,
doar voia Ta să-mi fie țintă
și Duhul Tău să-l am drept scut.
Atinge fruntea mea curată cu mirul sfânt al cugetării,
să pot s-o 'nalț ca pe-un jertfelnic
spre-mpărtășirea tuturor,
sădește-n sufletul sălbatic izvorul milei și-al iertării,
schimbând pustiul vieții mele
în câmp de muncă roditor!
Și pune-n dreapta-mi slăbănoagă
puterea facerii de bine,
să fie lucrul mâinii mele un semn al 'naltului Tău tron;
trimite harul să-nvieze din nou
credința moartă-n mine,
cum a-nflorit odinioară toiagul blândului Aaron.
Pe aspra-mi inimă zguroasă, topită-n focul bunătății,
ca peste-un bulgăre de aur spălat și bine aurit,
apasă, fără șovăire, adânc pecetia dreptății,
cu steaua Ta, nebiruită, să fiu de-a pururi întărit.
Nu cer cum ai făcut lui Iacob,
ca îngerii să mă slujească,
dar vreau ca marele Potrivnic în fața mea să dea 'napoi,
întreaga răului urzire ca praful să se risipească
și-ntreg păcatul vechi să-și piardă împărăția-i peste noi.
Și dacă vrei ca pe vecie să nu mai uit ce-i bucuria,
răsfrânge-n ochii mei de tină o rază din lumina Ta,
și pune-mi jar aprins pe buze cum ai făcut lui Isaia,
- Cu foc sărută-mă pe gură ca să Te pot apoi cânta.
Sursa imaginii: http://www.flickr.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu