Vindecaţi prin rănile Lui

"Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,
zdrobit pentru fărădelegile noastre. 

Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El,
şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. [...] 

Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor."

Isaia 53:5-6

 

Strigătul arăturii

Gusti Raţiu

        Tată,

        Mi-ai arat inima

        Cum se ară pământul.

        Ai făcut să apară bezna

        Din dosul inimii.

        Ai întors sub brazdă

        Verdeaţa jubilândă

        Sub raza de lumină

        A soarelui de toamnă.

        Ai întors sub glia disperării

        Nădejdile mele

        Şi ai lăsat în lumina zării

        Negrul pesimismului

        Din sufletul meu răvăşit.

        M-ai răstignit.

 

        Mi-ai înfipt în inimă

        Oţelul plugului

        Nedreptelor judecăţi.

        Mi-ai împletit cununa,

        Ca plată pentru rodirea

        Ostenelilor uitate de vreme,

        Cunună de brazde adânci,

        Cunună de brazde negre,

        Împletiri de lacrimi

        Făcătoare de tină.

        Mi-ai săgetat ascunsurile,

        O, Tu, Lumină!

 

        Sunt ca un pământ

        Ce îşi arată goliciunea...

        Întortocheate sentimente

        Mă ispitesc,

        Mă zgâlţâie

        Către mânie,

        Răzbunare,

        Ură.

        Şi păcătoasa mea natură

        Împinge spini prin neagra arătură.

 

        Privind voioasele livezi,

        Ce-şi crapă mugurii în soare,

        Să nu te mire urletul: "Mă doare!

        Sunt numai rană-n palme

        Şi-n picioare,

        Iar coasta Mea

        E-o scăldătoare!"

 

        O, Semănătorule, grăbeşte

        Şi, peste-ntreaga mea rănire,

        Împrăştie bobiţe de iubire,

        Că sunt pământ care  rodeşte!

 

                                         23 noiembrie 1997

Din volumul "În rană" : [versuri] / Gusti Raţiu. - Cluj-Napoca : Risoprint, 2009

Sursa imaginii: http://www.scottshephard.com/