"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19

26 martie 2011

Doamne, izbăveşte-mi sufletul!


"Căci, cu privire la Hristos, 
vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, 
ci să şi pătimiţi pentru El"  (Filip.1:29)       


"Perpetua's Song"

>>"confitebor tibi Domine Deus meus in toto corde meo 
et glorificabo nomen tuum in sempiternum
 quia misericordia tua magna super me 
et eruisti animam meam de inferno extremo"  
>>"I will praise you, O Lord my God, with all my heart: 
and I will glorify your name for ever more. 
For great is your mercy toward me: 
and you have delivered my soul from the lowest hell."


Psalm 86
1 (O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sunt nenorocit şi lipsit.
2 Păzeşte-mi sufletul, căci sunt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!
3 Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.
4 Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
5 Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
7 Te chem, în ziua necazului meu, căci m-asculţi.
8 Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.
9 Toate neamurile pe care le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.
10 Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu.
11 Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.
12 Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi prea mări Numele Tău în veci!
13 Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adînca locuinţă a morţilor.
14 Dumnezeule, nişte îngîmfaţi s-au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa, şi nu se gîndesc la Tine.
15 Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie.
16 Îndreaptă-ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale!
17 Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne!


24 martie 2011

Poezia ca fapt

 


"Poezia vindecă rănile deschise de raţiune. 
Ea se constituie din componente complet opuse - 
din adevăruri înălţătoare si mistificare agreabilă."
Novalis 


E. R. Hughes - "Idle tears"



  poezia e altceva?
  mircea ivanescu


   nu trebuie să povesteşti în poezie - am citit 
   un sfat către un tânăr poet - deci să nu povestesc 
   cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat 
   aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini - 
   să nu spun nimic despre chipul ei atât de obosit 
   încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când 
   se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele 
   lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
   să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini 
   în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie 
   dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
   serie de imagini - aşa scrie. poezia 
   trebuie să fie vorbire interioară. adică 
   tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi 
   respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc 
   despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi 
   de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
   ale imaginii ei - ar fi numai un chip, o imagine - 
   şi ea - adevărata ei fiinţă atunci?
 
 

22 martie 2011

"Sonata de Franck"



"Drama omului a început atunci când
nu s-a mai mulțumit sa contemple, ci a vrut sa înțeleagă."
D. Dumitrașcu






Sonata de Franck
Geo Bogza   

 
      Vântul aducea de la miazăzi primăvara, 
      Treceau corăbii albe în larg. 
      Cocorii vesteau cu ţipete lungi primăvara, 
      Noi ascultam Sonata de Franck. 
  

      Luna răsărea din apele mării, 
      Departe se clătina un catarg. 
      Luna ţesea podul de aur al mării, 
      Noi ascultam Sonata de Franck. 


      Extatici îndrăgostiţi pe digul cel mare, 
      Priveau cum valuri vin şi se sparg. 
      Extatici îndrăgostiţi visau cu ochii pe mare, 
      Noi ascultam Sonata de Franck. 
  

      Vântul aducea de la miazănoapte toamna, 
      Treceau corăbii negre în larg. 
      Cocorii vesteau cu ţipete lungi toamna,
      Noi ascultam Sonata de Franck.



18 martie 2011

Pentru Japonia

 
Ceainăria "Sakura"   
Calea Moților nr. 48, Cluj-Napoca
 


   

     
     Un japonez stabilit la Cluj vrea să strângă fonduri și bunuri pentru conaționalii săi afectați de cutremure și de tsunami. Katsutaro Kawai (foto) ii ajută pe năpăstuiții din țara noastră de mai bine de 20 de ani, când a venit la Cluj ca misionar al bisericii penticostale din Japonia.
"Aș vrea să strâng la Cluj ajutoare pentru japonezii afectați de dezastru, să duc eventual materiale de construcții, alimente, haine și mai ales bani, ca să putem contribui la reconstrucția localităților ...citește toată știrea



Sursa: Ziua de Cluj

“Domnul meu si Dumnezeul meu!”



"Şi, fiindcă este Domnul tău,
 adu-i închinăciunile tale." (Ps.45:11)


Te Deum Laudamus
Sfântul Niceta de Remesiana

 
 Noi te lăudăm pe Tine Doamne:
Te recunoaştem ca Domn al nostru.
 Tot pământul Ţi se închină: Tată etern.
 Către Tine îşi înalţă glasul toţi îngerii: Cerurile şi toate 
   Stăpânirile din locurile înalte.
 Heruvimii şi serafimii Îţi strigă fără încetare:
 Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeule Savaot;
 Cerul şi pământul sunt pline de gloria şi maiestatea Ta.
 Corul glorios al apostolilor Te laudă.
 Grupul evlavios al profeţilor Te laudă.
 Armata nobilă a martirilor Te laudă.
 Sfânta Biserică din toată lumea Te recunoaşte;


Taizé - Bless the Lord

Ca Tatăl, de o măreţie infinită;
 Fiul onorabil, adevărat şi unic;
 Şi Duhul Sfânt, Mângâietorul.
 Tu eşti Împăratul Slavei, o, Cristoase.
 Eşti Fiul etern al Tatălui.
 Când ai acceptat să-l eliberezi pe om
Tu nu ai dispreţuit pântecul fecioarei.
 Când ai învins boldul morţii,
 Ai deschis Împărăţia cerurilor pentru toţi credincioşii.
 Tu stai la dreapta lui Dumnezeu, în slava Tatălui.
 Noi credem că Tu vei veni să ne fii Judecător.
 De aceea ne rugăm Ţie, ajută-i pe robii Tăi,
 Pe care i-ai răscumpărat cu sângele Tău preţios.
 Fă să fie număraţi printre sfinţii Tăi în slava veşnică.
 O, Doamne, mântuieşte-Ţi poporul
şi binecuvântează-Ţi moştenirea.
 Condu-l şi ridică-l la Tine pe veci.
 Zi de zi Te preamărim.;
 Şi Îţi lăudăm Numele, până la sfârşitul veacului.
 Ajută-ne, o, Doamne, să trecem de această zi fără să păcătuim.
 O, Doamne, ai milă de noi,
 O, Doamne, fă să lumineze îndurarea Ta peste noi,
căci ne încredem în Tine.
 O, Doamne, în Tine m-am încrezut;
fă să nu fiu dat de ruşine niciodată.
 
 (Rugăciune atribuită Sfântului Niceta-de-Remesiana)


17 martie 2011

Opinii



"(Bărbații) până la 40 de ani 
Sunt infantili, 
Iar după... 40 de ani (după aceea) 
Sunt de-a dreptul sclerozaţi
Ce... (păcat)!"
Marin Sorescu - Despre bărbaţi






"Bătrânețea se desfășoară în trei registre: 
                 ca istorie naturală (senescența), 
       ca involuție (senilitatea) și 
   ca valoare (senectutea)."
                                                                                                      D. Dumitrașcu

Sursa imaginii: pixdaus.com
  

16 martie 2011

Oameni și vremi

     
     "... vor fi vremuri grele. 
     Căci oamenii vor fi 
     iubitori de sine,
     iubitori de bani, 
     lăudăroși, 
     trufași, 
     hulitori, 
     neascultători de părinți, 
     nemulțumitori,
     fără evlavie,
     fără dragoste firească, 
     neînduplecați,
     clevetitori, 
     neînfrânați, 
     neîmblânziți, 
     neiubitori de bine,
     vânzători, 
     obraznici, 
     îngâmfați;
     iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
     având doar o formă de evlavie, 
     dar tăgăduindu-i puterea. 
     Depărtează-te de oamenii aceștia."
 2 Timotei 3:1-5




Text: C. Casucci - V. Ciprì
Muzica: G. Balduzzi - B. Enderle

"C’è bisogno di silenzio, c’è bisogno di ascoltare
c’è bisogno di un motore che sia in grado di volare
c’è bisogno di sentire, c’è bisogno di capire
c’è bisogno di dolori che non lasciano dormire
c’è bisogno di qualcosa, c’è bisogno di qualcuno
c’è bisogno di parole che non dice mai nessuno.


C’è bisogno di fermarsi, c’è bisogno di aspettare
c’è bisogno di una mano per poter ricominciare
c’è bisogno di domande, c’è bisogno di risposte
c’è bisogno di sapere cose sempre più nascoste
c’è bisogno di domani, c’è bisogno di futuro
c’è bisogno di ragazzi che sono al di là del muro.

C’è bisogno di un amore vero
c’è bisogno di un amore grande
c’è bisogno di un pezzo di cielo
in questo mondo sempre più distante.

C’è bisogno di silenzio, c’è bisogno di ascoltare
c’è bisogno di un motore che sia in grado di volare
c’è bisogno di sentire, c’è bisogno di capire
c’è bisogno di dolori che non lasciano dormire
c’è bisogno di qualcosa, c’è bisogno di qualcuno
c’è bisogno di parole che non dice mai nessuno.

C’è bisogno di un amore vero
c’è bisogno di un amore immenso
c’è bisogno di un pezzo di cielo
in questo mondo che ritrovi senso.

Abbiamo visto cose nuove
abbiamo fatto tanta strada
ma il mondo che verrà domani
resta un’impresa da titani
siamo tutti adesso importanti
siamo tutti un po’ più attori
in questi grandi lavori in corso.

C’è bisogno di un amore vero
c’è bisogno di un amore grande
c’è bisogno di un pezzo di cielo
in questo mondo sempre più distante.
C’è bisogno di un amore vero
c’è bisogno di un amore amore
c’è bisogno di un pezzo di cielo
in questo mondo che abbia più colore.

C’è bisogno di memoria, c’è bisogno di pensare
c’è bisogno di coraggio, c’è bisogno di sognare.


14 martie 2011

Ne rămâne tăcerea



"Iubiții și neiubiții / Pleacă pe rând.
Nisipul se scurge printre degete / Până la ultimul fir.
Chiar și inima poetului îngheață..."
Carmen Firan





  

      "Nu stă în puterea noastră să explicăm
       bogăția celor răi
       ori suferința drepților.
       Ceea ce ni se cere
       este să acționăm noi înșine după dreptate.
 
       Realitatea e mai complicată decât am vrea.
       Dacă ne încăpățânăm să-i cerem logică,
       ne-apucă disperarea.
       Realitatea nu poate fi ambalată frumos
       și legată cu funda moralității.
       Realitatea e mai mare decât ideile noastre despre bine și rău;
       Realitatea e dincolo de dreptul și nedreptul nostru.
       realitatea e tot ceea ce este și este adesea în contrast
       cu ce închipuim noi că ar trebui să fie.
 
       Când ne putem ridica pentru dreptate, așa să facem.
       Când Adevărul ne buimăcește,
        să tăcem."
 
                                                Rabi Ianai



Sursa imaginii: www.flickr.com


10 martie 2011

Vocile



"Și am găsit femeia 
mai amară decât moartea,
pentru că ea este o cursă,
inima ei este un laț și
mâinile ei sunt cătușe.
Cel ce este bun
înaintea lui Dumnezeu
scapă,
iar păcătosul este prins." 
(Ecl.7:26)  





Teofil
 Geo Bogza 

 
   Fereastra camerei mele de la mansardă e întotdeauna
   deschisă
   diminețile, mai ales, mi le petrec acasă
   citesc uneori o carte sau mă gândesc la lucruri
   secrete.
   Teofil, aud atunci prin fereastra deschisă, Teofil,
   vino repede să-mi ștergi pantofii de praf.
   Am auzit şi alte porunci: Teofil,
   ai grijă să încui poarta devreme,
   dar mai întâi să scoți cățelușa  la
   plimbare.
   Vocea e întotdeauna aceeași: o voce pițigăiată de
   cucoană.
   Vocea lui Teofil n-am auzit-o niciodată. 
   Nu îl cunosc pe acest servitor cu nume de călugăr
   nu l-am zărit niciodată, nu îmi închipui cum poate fi.
   Prin fereastra camerei mele de la mansardă
   se vede acoperișul unei case somptuoase
   un gard înalt de fier împrejmuiește curtea
   din care mereu se ridică vocea cucoanei:
   Teofil să pui apă la flori, Teofil să faci curățenie în
   pivniță.
   Iar vocea lui, a lui Teofil, n-am auzit-o
   niciodată.


                                                                          
Sursa imaginii: www.flickr.com/photos/dhfriar/

04 martie 2011

Măruntele neînţelegeri



 "Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă;
de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!" Prov.17:14


 


Cearta
 Sanda Faur  
 
 
     Fenomen mutat din mediul natural (unde se numește furtună, aversă, cutremur ori erupție vulcanică) în mediul familial (unde se mai intitulează şi scandal, reproșuri, scene) , cu rezultate de obicei nule: zero la zero. Cu cât este mai aprinsă cearta, cu atât ea răcește pe mai lungă durată relațiile afective dintre soți: fapt dovedit de temeinice cercetări științifice verificate în practică. Se iscă îndeobște din fleacuri, iar "părțile" se auto-consolează cu ideea că prinde bine pentru că se termină (ca la cinema) cu happy-end, adică cu dulci împăcări. Teorie aflată încă în discuția masei largi a soților legitimi de pe Terra. Cearta afectează nervii (încordându-i), creierul mic (provocându-i durerea numită cefalee), stăpânirea de sine (suspendând-o),  şi nu duce decât tot acolo de unde a pornit: adică fiecare dintre soți rămâne convins de  propria-i dreptate. Când se desfășoară în fața copiilor, compromiterea părinților este inevitabilă şi e însoțită de scăderea temperaturii autorității lor morale. Dintre procedeele inventate pentru a o înăbuși în fașă, nu mai menționăm aici banala numărătoare până la zece, întrucât s-a dovedit că atunci când se aprinde scânteia certei, soții capătă brusc amnezii aritmetice. Mai eficient este, se pare, băutul unui pahar cu apă rece, înghițitul cuvintelor în sec, sau trântirea ușii pe dinafară cu yala trasă. Oricum savanții au demonstrat negru pe alb că cearta nu a făcut niciodată pe nimeni mai bun, mai binevoitor, mai îngăduitor sau mai înțelept. Şi nici nu a vindecat vreunul din cusururile omenești.


"Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi "
2 Tim.2:24

    Sursa imaginii: www.flickr.com 
 

03 martie 2011

"Valsul despărţirii"




 "Nu există muzică adevărată fără gândirea care să o determine." 
Frédéric Chopin








 
 
 

    "Maria Wodzińska avea acum 16 ani. 
Brună, vioaie, cu ochi mari și negri, era o făptură de o rară expresivitate, dintre acelea despre care se poate spune sau că e foarte frumoasă sau că e foarte urâtă. Avea o sensibilitate artistică remarcabilă. Îi plăcea muzica și cânta foarte îngrijit la pian. Scria versuri. Desena cu talent. 
[...] Frédéric este cucerit de atâta grație şi feminitate. Plimbările făcute prin orașul vechi, improvizațiile lui la pianul din colțul salonului, poeziile pe care le citeau cu glas tare împreună, florile pe care Frédéric i le oferea zilnic nu erau decât preludiul unei iubiri probabile. Într-o seară, apropiindu-se ziua când trebuia să plece, Chopin s-a așezat la pian și a improvizat un vals, iscat din imaginația lui ca din nimic. Poartă o dedicație simplă:
    "Pentru domnișoara Maria. Septembrie 1835 Dresda" (op 69 nr. 1).



Dinu Lipatti - Chopin Valse Op. 69 n. 1


     A fost editat după moartea lui Chopin, nu din cauză că acesta ar fi avut vreo îndoială în privința valorii artistice, așa cum a făcut cu alte lucrări ale sale. Era un document intim, care consemna un moment delicat din viață sa sufletească. Schumann a întrezărit sub învelișul notelor murmurul unor voci de îndrăgostiți, bătăile ornicului şi huruitul roților pe caldarâm, acoperind suspine reținute. Maria a fost aceea care i-a dat numele de «valsul despărțirii» ..."
Theodor Balan



Sursa imaginii: www.superstock.co.uk/

01 martie 2011

Şi a fost o iarnă



"Lumea de azi, gheboasă de trecut, 
Clipa de-acum, bolnavă de-amintire ... "
Al. Phillippide




 Ziua pierdută 
 Mircea Ciobanu
 

               Eram învinşi de-o zi pierdută, vai 
               şi soarele cădea din şaua zării. 
               Doar azi, spuneam, doar azi să nu ne mai 
               vedem pe chip primejdia-nserării. 
 
               Credeam că-i o eroare fără scop, 
               că vagi eclipse ochii ne-mpresoară, 
               dar somnul, pe sub streşini în galop 
               vestea o noapte mult mai necesară. 
 
               Înspăimântate parcă, luminând 
               în vis frânturi şi resturi vechi de fapte, 
               o, simţurile toate sub ce vânt 
               ni se-ntorceau cu faţa către noapte? 
 
               Nenţelegând nici semnul lor acut 
               nici limba lor ştiută şi dezisă, 
               lăsat afară trupul ar fi vrut
               să intre iar în ziua interzisă.



        Sursa imaginii: www.flickr.com