"Valsul despărţirii"

 "Nu există muzică adevărată fără gândirea care să o determine." 

Frédéric Chopin

 
 
 

    "Maria Wodzińska avea acum 16 ani. 

Brună, vioaie, cu ochi mari și negri, era o făptură de o rară expresivitate, dintre acelea despre care se poate spune sau că e foarte frumoasă sau că e foarte urâtă. Avea o sensibilitate artistică remarcabilă. Îi plăcea muzica și cânta foarte îngrijit la pian. Scria versuri. Desena cu talent. 

[...] Frédéric este cucerit de atâta grație şi feminitate. Plimbările făcute prin orașul vechi, improvizațiile lui la pianul din colțul salonului, poeziile pe care le citeau cu glas tare împreună, florile pe care Frédéric i le oferea zilnic nu erau decât preludiul unei iubiri probabile. Într-o seară, apropiindu-se ziua când trebuia să plece, Chopin s-a așezat la pian și a improvizat un vals, iscat din imaginația lui ca din nimic. Poartă o dedicație simplă:

    "Pentru domnișoara Maria. Septembrie 1835 Dresda" (op 69 nr. 1).

Dinu Lipatti - Chopin Valse Op. 69 n. 1

     A fost editat după moartea lui Chopin, nu din cauză că acesta ar fi avut vreo îndoială în privința valorii artistice, așa cum a făcut cu alte lucrări ale sale. Era un document intim, care consemna un moment delicat din viață sa sufletească. Schumann a întrezărit sub învelișul notelor murmurul unor voci de îndrăgostiți, bătăile ornicului şi huruitul roților pe caldarâm, acoperind suspine reținute. Maria a fost aceea care i-a dat numele de «valsul despărțirii» ..."

Theodor Balan

Sursa imaginii: www.superstock.co.uk/