"Și am găsit femeia mai amară decât moartea,
pentru că ea este o cursă,
inima ei este un laț și
mâinile ei sunt cătușe.
mâinile ei sunt cătușe.
Cel ce este bun
înaintea lui Dumnezeu
scapă,
înaintea lui Dumnezeu
scapă,
Teofil
Geo Bogza
Fereastra camerei mele de la mansardă e întotdeauna
deschisă
diminețile, mai ales, mi le petrec acasă
citesc uneori o carte sau mă gândesc la lucruri
secrete.
Teofil, aud atunci prin fereastra deschisă, Teofil,
vino repede să-mi ștergi pantofii de praf.
Am auzit şi alte porunci: Teofil,
ai grijă să încui poarta devreme,
dar mai întâi să scoți cățelușa la
plimbare.
Vocea e întotdeauna aceeași: o voce pițigăiată de
cucoană.
Vocea lui Teofil n-am auzit-o niciodată.
Nu îl cunosc pe acest servitor cu nume de călugăr
nu l-am zărit niciodată, nu îmi închipui cum poate fi.
Prin fereastra camerei mele de la mansardă
se vede acoperișul unei case somptuoase
un gard înalt de fier împrejmuiește curtea
din care mereu se ridică vocea cucoanei:
Teofil să pui apă la flori, Teofil să faci curățenie în
pivniță.
Iar vocea lui, a lui Teofil, n-am auzit-o
niciodată.
Sursa imaginii: www.flickr.com/photos/dhfriar/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu