"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19

30 decembrie 2014

Nevoia de îngeri


  „Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, 
care să-i arate omului calea datoriei,
 Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: 
«Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; 
am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!»
Iov 33. 23,24  





Avem nevoie de îngeri!
Benoni Catană

 

 Pe drumurile noastre printre plângeri,
 O, câtă nevoie avem de îngeri!...

 Când
plângem cu Agar cea izgonită în pustia străină,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Aducător de speranţă şi lumină!

 Când plângem cu Lot,
 Cel cu suflet chinuit într-o cetate foarte civilizată,
 O, câtă nevoie avem de îngerii care să ne scoată
 Din cetatea de azi, mai păcătoasă ca altădată!

 Când plângem cu Moise şi cu Ghedeon
 Sub greul duhurilor asupritoare,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Care să ne ducă de la robie la eliberare!

 Şi chiar când plângem cu Balaam, din nefericire,
 După profituri zămislite în nelegiuire,
 O, câtă nevoie avem de îngerul cu haină luminoasă,
 De îngerul cu sabia scoasă!...

 O, câtă nevoie avem de îngerii
 Care să vestească sfârşitul plângerii,
 Cântând pe dealurile Betleemului solia
 Că
iată, s-a născut Mesia”;
 Şi de îngerii aceia îmbrăcați în alb,
 Pe care i-a văzut la mormântul gol, Maria;
 O, câtă nevoie avem
 Să ne-aducă aminte să privim, ne-ncetat
 La Domnul nostru iubit înviat!...
 Un înger alb... doi, trei, zece, cincisprezece,
 Să ne aducă o adiere caldă
 În valea pământului tristă şi rece,
 Să ne aline măcar puţin dorul
 De a-l vedea şi auzi pe Mântuitorul!...

 Doamne mulţumim pentru îngerii pe care ni i-ai trimis
 Ca să putem pregusta cântările din Paradis!
 Îţi mulţumim că i-ai ţinut prin puterea Ta
 Şi de aici îi vei purta tot aşa:
 O străfulgerare de lumină pentru lumea asta străină,
 Un glas curat şi armonios în veacul nesătul de zgomotos,
 Un gând despre cerul senin când totul în jur e potop de venin,
 O solie de eliberare cucerindu-ne pentru Împărăţia viitoare,
 În care Isus ne va duce prin porţi de rubin şi smarald,
 Şi vom cânta şi noi... cu tine, Înger alb!


(din volumul „Doamne, -mi o poezie!”)



Sursa imaginii:

25 noiembrie 2014

„Tu nu vei muri”

      
       "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. [...] Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el." 
 Luca 10. 30-34



 Aimé  Morot,  Le bon Samaritain, 1880



Șapte cuvinte către tineri
Pr. Gheorghe Calciu

       A iubi o ființă înseamnă a-i spune:  „Tu nu vei muri”. Și să crezi ceea ce spui. Și această credință oarbă, iratională și neargumentată este, de fapt, singurul adevăr fundamental pe care-l simțim în iubirea noastră cu adevărat profundă. Vorbesc de toate iubirile. Mama care-și dezmiardă copilul îi spune, de fapt, cu credința care răstoarnă munții: „Tu nu vei muri”. Și crede. Iubitul care-i șoptește ființei dragi cuvinte de ardoare ce-i topesc coșmarul morții îi spune, în realitate: „Tu nu vei muri”. Și crede.
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel unul-născut L-a dat, ca oricine crede in El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” Ioan 3:16

       Iisus devine astfel întruparea iubirii, dragostea palpabilă și crucificată. Atât de greu i-a fost omenirii să creadă în ceea ce vedea, că iubirea desăvârșită stătea în fața ei, întrupată, încât a vrut s-o vadă pe cruce, adusă la acea situație limită, care este moartea și suferința – pentru a-i verifica autenticitatea și pentru a constata daca rămâne identică, până la sfârșit, cu ea însăși. Și Iisus a trecut examenul la care omenirea L-a supus.
Amintiți-vă, prieteni, de cuvintele Lui de pe cruce:
Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” Luca 23:34. Ce dovadă de dragoste mai mare decât aceasta ne-ar putea da cineva? 

       Și dacă tu crezi, atunci când spui ființei pe care o iubești „Nu vei muri”, de ce să nu crezi în cuvintele supremei Iubiri când îți face făgăduința vieții eterne:
Adevărat, adevărat spun vouă, cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis pe mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci a trecut din moarte la viață” Ioan 5:24




Sursa imaginii: ioansoran.wordpress.com

14 noiembrie 2014

Vis cu pasăre albă


       sau trista poveste a unui peștișor incorigibil




"Pe-un ţărm sălbatic
N-am văzut decât o dată
O pasăre albă:
Am îndrăgit-o ca pe-un vis
Ce te urmăreşte veşnic..."
                                                                Yosano Akiko
(1878-1942)



       "Aşadar, în cea de-a ... (patru sute douăzeci şi patra) noapte
Şeherezada urmă:
       - Află, o , doamne, că povestea peştilor este un lucru tare ciudat şi care dacă ar fi scrisă cu acul pe colţul dinlăuntru al ochiului spre a fi văzut de toţi ar fi o învăţătură pentru cel ce ar cerceta-o cu luare-aminte."


Sursa imaginii: audubonhouse.org

16 octombrie 2014

Simplu cântec de dor


„ Am început să avem tristeţi diferite,
 am început să avem bucurii diferite;
 numai că bucuriile ce nu mai ne-adună
 le-aş preschimba într-o durere comună...”
Rasul Gamzatov






 Veghe
Rasul Gamzatov

Nu, n-am să-ţi cânt un cântec de leagăn,
 te-nchide-n vise cu-alint,
îmi las doar umbra să petreacă-n
aproprierea ta, veghind.

 În noaptea toamnei ca arţarul
sunt straja somnului tău drag
şi-aşa îmi oglindesc frunzarul
cum stânca se răsfrânge-n lac...
 


07 iulie 2014

Mândria - izvorul necredinţei


Şi credinţa este o încredere neclintită 
în lucrurile nădăjduite, 
o puternică încredinţare 
despre lucrurile care nu se văd."
Evrei 11.1


       „Ce minune mai mare decât aceea că există milioane de oameni, în nenumărate generaţii, care cred în lucruri de neînţeles, în mistere ce-i repugnă raţiunii? Este un miracol de smerenie colectivă. De ce cred atâţia oameni? Cum de nu-i mai puternică raţiunea? Adevărul credinţei se dovedeşte prin existenţa ei şi numai prin ea."
Miguel de Unamuno





„Ceea ce credem e dovedit prin ceea ce făptuim.
 E uşor să fii ateu în împrejurări plăcute, 
nu am văzut ca ateismul să reziste în faţa morţii."
Wurmbrand Richard

      „Vlădica povesteşte că în iadul Dachaului, într-o zi, „mă aflam, ca întotdeauna, în celula mea din închisoare. Dintr-odată intră un tânăr ofiţer german, paznic al lagărului, şi mă întrebă: «Oare dumneavoastră credeţi cu adevărat în Dumnezeu?» «Nu», i-am răspuns eu. «Sânt fericit să văd un om învăţat», se bucură acesta, şi continuă: «Când eram copil credeam, căci aşa am fost învăţat, dar acum nu mai cred deloc». Atunci i-am spus: «Cazul meu e diferit de al dumneavoastră. Când eram copil credeam, dar acum nu mai am nevoie să cred, căci ştiu că este Dumnezeu. Prin cercare, credinţa mea a ajuns o certitudine. Ştiu acum că este Dumnezeu »."
Nicolae Velimirovici



Sursa imaginii: www.letteratu.it

06 iulie 2014

V-aş fi adus...


"Meduzele roze gătite cu cimbru 
Cu fructe de mare pe spata de zimbru, 
În sos ecumenic, anguile cu tic,
 Calmari îngropaţi, violent, în aspic
 Şi alte, din marea Japoniei, feluri
 Cu turme de sepii gonind în cerneluri."
Leonid Dimov 


"The Impatient Bird"


Urma
Vladimir Streinu

Era un clinchet clar de bucurii,
Mergeai sunând din limpezi clopoţei
Din ochi prelungi în ochii mei,
Ca într-un cer de-nalte colivii
Treceau în sboruri albe porumbei.

Un suflet sterp, la paşii curgători,
Bătea mătănii şi se creştina
Să-adune urme proaspete - ca flori
Care cădeau în mers din cingători,
Când, noaptea, pe potecă urma ta
Din întuneric -  lumina.

Dar prea mult urma poate ţi-am privit
Şi prea-nflori în mine ca un mit,
Ca să mai ştiu de astăzi fără greş
Dacă, trecând, tu ai călcat pe drum
Ori peste sufletul ce şi acum
 Îţi mai păstrează talpa ca un preş.
1923




Suersa imaginii: www.photographyblogger.net

05 iulie 2014

Oglindiri

Cum răspunde în apă faţa la faţă, 
aşa răspunde inima omului inimii omului.
Prov. 27, 19




Cântec de sticlar
 Mircea Ciobanu  

Verde ritm pe tobe foşnitoare   
Bate marea soarelui din  val;          
Soare verde încâlcit în alge             
Joacă-n larguri tot mai către mal.
Iau nisipul scoicilor cernute-n        
Mori lichide şi-l resfir, încât            
Mi se pare străveziu nisipul            
Smuls din malul galben - mohorât.
Străbătut de fluxul de lumină         
Cern nisip prin degete şi-mi spun: 
Umbre de păduri carbonizate-n     
Apa diamantelor apun.                      

2  
       
Cristal scobit în raze  îngheţate,                
Te  uiţi la mine  blând cu ochii mei           
Când îţi ridic   la buze aspre  darul           
Şi setea aspră de  pe buze-mi bei.             
Nu-mi eşti  dator cu nici o oglindire       
Şi mă arăţi cum sunt, în fel şi chip -         
Nimic n-ascunzi şi-n tine-apune umbra 
Zadarnicelor turme de nisip.    

              
Sursa imaginii: www.flickr.com

02 iulie 2014

Secătuire


”Verbul “a crede” nu mai apropie.
 Îndepărtează şi desparte.” 


Joc mut
Mircea Ciobanu

Mai port după mine doar urma
străinului gând de-a mai fi:
o urmă de gând mai vuieşte
şi nu mi-l mai pot aminti.

Vast spaţiu golit, ca în ceară
un umăr plecat din tipar,
vorbeşte de lucruri scăpate
din propriul lor chip şi hotar.

Aştept să se-ntoarcă, dar cine
mai poate rosti un cuvânt
de urma retraselor ape
în scoici clătinate de vânt?

de piatra trezită ce ţine
abia,-n mineralul  ei strai,
sonorele fugi ale unor
copite albastre de cai? 



10 iunie 2014

Sfânta Scriptură


"Cartea aceasta te va  îndepărta de păcat
 sau păcatul te va îndepărta de această Carte"
 D.L.Moody





Scriptură
Vladimir Streinu

În poartă grea de aur, la început de cale,
Ai stat nainte-mi dreaptă, în zorii vieţii proaspeţi,
Asemeni doar acelor inscripţii verticale,
Ce-n orientul magic poftesc din prag pe oaspeţi.

Erai un scris cu buchii măiestre: ca în rouă
Muiase Neştiutul Călugăr să te scrie
Şi-am vrut să-nvăţ pe tine isvod de carte nouă
Cu miezuri dulci ca mierea, nedeslegate mie.

Am început cu ochii şi-mpalidat  de frica
De-a nu-i slomni întocmai, foşnii ca plopu-n frunză!
Ce literă, sprânceana, cum numai rândunica
Mai scrie când pe ape stă ceru-să-l pătrunză!



În imagine: Cantarini, Simone - Saint Matthew and the Angel (detaliu)

30 mai 2014

Amăgire şi înşelare


"Numai în surâsul copilului poți avea încredere nelimitată."
Marin Voiculescu


   Bartolomé Esteban Murillo - Boy whit a Dog


       „După ce ucenicii Săi L-au întrebat pe Isus: «Care este semnul venirii Tale şi al sfârșitului veacului?», primul lucru pe care li l-a zis El a fost următorul: «Vedeţi să nu vă înşele cineva» (Matei 24:3,4}. El a continuat, avertizându-i că zilele din urmă care Ii vor preceda nemijlocit revenirea vor fi caracterizate de cea mai mare amăgire şi înşelare pe care a cunoscut-o vreodată lumea. El a indicat că ea va fi o înşelare  religioasă, şi că se va sprijini pe trei semne precise:


 1) profeţi mincinoşi (falşi)
 2) cristoşi mincinoşi
 3) miracole (minuni) mincinoase.

       Înşelarea religioasă este primul semn major vestit de Isus pentru a indica faptul că a doua Lui venire este aproape. Este şi semnul cel mai important. Cristos şi apostolii Săi au subliniat lucrul acesta cu cea mai mare tărie, şi pe bună dreptate. A fi amăgit, înşelat de profeţi mincinoşi şi de cristoşi mincinoşi atrage după sine urmări mult mai grave decât a fi o victimă a foametei, a bolii sau a războiului. Iată cum rezumă Isus avertismentul Său solemn:

«Căci se vor ridica cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, astfel incât să înşele, dacă este posibil, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus-o mai dinainte» (Matei 24:24-25)." 



Hunt, Dave &  T. A. Mc Mahon, Seducerea  creștinătății



20 aprilie 2014

Cine este adevarul?


Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
 1Ioan 18.38




       Cea mai însemnată deosebire dintre păgânism şi Creştinism este felul cum pun întrebarea despre adevăr.  Păgânismul, şi cel vechi, şi cel nou, întreabă precum Pilat: „Ce este adevărul?” Creştinismul întreabă: „Cine este adevărul?” 

        Pilat l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?,” şi nu a primit nici un răspuns. [...] Dacă Pilat ar fi pus întrebarea dreaptă: „Cine este adevărul?,” ar fi primit răspuns. „Eu sunt adevărul”, i-ar fi zis Hristos. I-ar fi zis ce le-a zis mai înainte şi ucenicilor: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.”
       [...] omenirea eretică Europeană de-a lungul a, deja, mai multor veacuri Îi pune lui Hristos acea întrebare a lui Pilat: „Ce este adevărul? [...] dacă ar întreba drept „Cine este adevărul?”, ar primi şi răspunsul drept. 
Adevărul e ipostatic, 
nu impersonal. 
Adevărul e Dumnezeu, 
nu un lucru. 
Adevărul este Acela, 
nu acel. 
Acela e adevărul, care este întotdeauna acelaşi, 
nu acel ce se schimbă neîncetat. 
Adevărul este Dumnezeu cel în trei ipostasuri, 
întotdeauna acelaşi, neschimbat, nepieritor, 
de sine stătător, 
de necuprins, 
de nebiruit; 
Alfa şi Omega a tot ce viază; 
începutul şi sfârşitul a toată zidirea; 
vatra luminii nestinse; 
leagănul vieţii; 
izvorul înţelegerii şi al înţelepciunii; 
adâncul nesfârşit al nebiruitei puteri; 
înălţimea dragostei neînvinse, 
duh ce însufleţeşte toate; 
cuvânt ce toate le zideşte; 
bucurie ce întrece cântarea; 
pace ce întrece înţelegerea; 
iscusinţă ce întrece toată închipuirea; 
...
Dumnezeu e adevărul, fraţilor. 
 „Hristos este Adevărul. Dumnezeu este adevăr, nu lucrul.” 
Adevărul nu se poate afla în cele zidite, ci în Ziditor."

Sfântul Nicolae Velimirovici



Sursa imaginiii: ro.wikipedia.org (Icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubliov)

11 aprilie 2014

Închipuirea chipului


"Cum arată omul 
 ale cărui gingaşe simţiri 
 te-a silit să te-nalţi?" 
Kyogoku Tamekane




O singură dată avem
Johannes Bobrowski

O singură dată avem
amândouă mâinile pline de lumină -
strofele nopţii, apele clătinate
ating iarăşi marginea ţărmului,
ating somnul aspru, fără ochi,
somnul de după îmbrăţişare
al vieţuitoarelor în păpuriş - apoi
stăm din nou în faţa clinei
înspre cerul
alb, care vine
rece
asupra muntelui - cascadă de sclipiri -
şi-i încremenit, gheaţă
coborâtă parcă din stele.

Pe tâmplele tale
vreau să trăiesc timpul
scurt, uitând, şi fără zvon
sângele meu să-l las
în pribegie prin inima ta.



03 aprilie 2014

Fără convulsii


"Totuşi noi, suflete, păsări cereşti,
Nu ne-am întâmpinat niciodată;
Sufletul meu,  când  te mângâi, te cată,
Semen ghicit pe sub scoarţe trupeşti."
Vladimir Streinu



Cântec de noapte
Johannes Bobrowski

Pasăre, vino,
pasăre verde,
din înalta constelaţie vino,
sub arcada mea de frunziş, pasăre,
să vorbim împreună

despre malurile fluviilor
respirând, despre pământul negru
în tinutul păduros,
despre casa zeilor,

unde începe omul,
unde deasupra lui întâlneşte lumina,
o găseşte în alt
ochi: astfel învaţă să cânte.

Pasăre,
pasăre verde,
sub boltă de frunziş
să vorbim despre asta.




Cuib de pasăre
Johannes Bobrowski

Cerul meu
alternează cu al tău,
şi porumbelul meu
acum
îl întrece în zbor pe al tău,
văd două umbre
căzând
în lanul de ovăz.

Schimbăm între noi
ochii,
găsim
un culcuş:
Ploaie,
spunem
ca o poveste
jumătăţi de fraze
verde,
aud:
Spre spranceana mea
în sus
cu grai de pasăre
gura ta
poartă pene şi crengi.

09 martie 2014

Căinţă târzie


"Dacă cineva îţi arată caracterul într-o oglindă
şi îţi dovedeşte că trebuie spălat şi nu spoit,
 nu are rost să spargi oglinda.
du-te şi fă rost de săpun şi apă."
G.B.Shaw






Măgarul şi oglinda
 Stelian Filip

 S-a supărat măgarul
 Pe oglindă
 Şi socotind
 Că n-o să-i mai cuprindă
 Urechile,
 A spart-o-n zece...
 Dar,
 Când şi-a privit
 Isprava
 Sub copită,
 Oglinda,
 Răsturnată
 Şi ciobită,
 Îl arăta ...
De zece ori măgar!


Sursa imaginii: deviantart.com

02 ianuarie 2014

Ție, suflete al meu


"Adevărat, adevărat vă spun că dacă 
grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare,
 rămâne singur; 
dar dacă moare, aduce mult rod.
 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; ..."
Ioan 12: 24-25a




"Doamne, 
Câtă putere are diavolul 
Când Tu sălăşluieşti 
În noi?!"
Saul Carmel

Ultima ofrandă
Saul Carmel

Ajută-i!
Fii mărinimos,
Ca întotdeauna,
Cu duşmanii tăi.
Fii milos,
Fie-ţi milă de ei
Cum ţi-a fost întotdeauna.
Când trebuia.
Şi când nu trebuia.
Mai ales când nu trebuia.

Ajută-i
Umbrindu-te.
Stinge-ţi lumina!
Stinge-o!
Să nu mai străluceşti,
Omule.
Retrage-te!
Ieşi din viaţa lor
Ieşind din viaţă.
Şterge-ţi numele
De pe sufletele lor.
Dăruieşte-le umilinţa ta
Ca pe o ultima ofrandă
Şi mori.
Mori de-a binelea,
Mori!