Din viaţa unui preot

 

Christ Church  -  Teddington

"Primele biserici pe care le-am "testat" n-au trecut examenul, căci deși erau evanghelice după nume, n-am auzit acolo nimic care să mă ajute în continuare. Cam la cinci luni după plecarea mea din preoție am întâlnit pe cineva care m-a sfătuit să vizitez biserica St. Andrew din centrul orașului Plymouth. Această biserică făcea parte din "aripa reformatoare" a Bisericii Anglicane, iar membrii ei erau evanghelici hotărâți. Serviciul divin ținut cu simplitate şi un mesaj biblic clar mi-au trezit atenția şi am început să mă duc regulat acolo. Am frecventat şi o altă biserică reformată, St.Leonard's din Exeter, unde aceeași predicare a Scripturii a făcut să vibreze în mine coarda care trebuie.[...]
 Am îndrăznit să-mi exprim deschis îndoielile privind euharistia, spovedania, celibatul obligatoriu şi multe altele. [...] Pot încă să-mi amintesc foarte bine sentimentul de libertate care m-a cuprins când - sprijinit de Sfânta Scriptură am lăsat să cadă fiecare dintre aceste învățături. Pentru prima dată am înțeles limpede că atât în cazul închinării la hostie în monstranţă, cât şi în cazul mătăniilor şi mariologiei era vorba despre idolatrie [...] am priceput şi adevărul că omul nu-l poate găsi pe Dumnezeu şi salvarea cu ajutorul argumentelor şi concepțiilor omenești. "Nici ințelepciunea, nici inteligența, nici sfatul nu ajută împotriva Domnului" (Prov. 21:30).[...]
 În săptămâna următoare am vizitat biserica din Exeter. În timp ce se cânta o anumită cântare, am fost brusc copleșit de realitatea salvării mele, așa că am putut cânta şi eu din toată inima:

 "Iubirea Ta  - e pură ca cea mai pură zăpadă.

 Iubirea Ta - ea plânge pentru rușinea mea.

 Iubirea Ta - numai ea mi-a plătit vina.

 O, Iesus, iubirea Ta.

 Iubirea Ta  - izvor de viață îmi este.

 O, Iesus, iubirea Ta." 

 În clipa aceea am înțeles că prin moartea Domnului Iesus Cristos  pe cruce mi-au fost iertate păcatele. În toți anii în care fusesem de părere că trebuie să-mi câștig iertarea prin propriile fapte şi prin așa-zisele sacramente [...] crezusem o minciună. "Știind că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Iesus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Iesus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nici o carne nu va fi îndreptățită din faptele Legii." (Gal. 2:16) Încă mult timp după aceea eram aşa de emoționat în timpul fiecărui serviciu divin, că plângeam, dar nu erau lacrimi de pierdere, de durere sau de mânie, ci lacrimi de ușurare şi de bucurie că, în sfârșit, înțelesesem ce mărturisește Iesus despre Sine: "Eu sunt calea, adevărul şi viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6) "

Dominic Stockford

 "Dominic Stockford este acum păstorul bisericii Christ Church din Teddington, în sud-vestul Londrei, o biserică ce-şi dă osteneala să rămână lângă adevărul Sfintei Scripturi. Dominic are contact în Marea Britanie şi Statele Unite cu mulți alții care duc ca şi el lupta cea bună a credinței împotriva ritualismului şi contra mișcării ecumenice. [...]
 Îi place să primească scrisori. Adresa sa de e-mail este:

Dominic@FrancisStockford.fsnet.co.uk"

 Departe de Roma, aproape de Dumnezeu - vol.II

de Richard Bennett și Martin Buckingham

 

O strajă din noapte

"Străjerule, mai este mult din noapte?"
Is.21:11

Nuremberg

Liniște adâncă
de Victor Felea


Liniște adâncă
De noapte
Aproape ți-e teamă
Să mai faci vreun gest
Ca să nu trezești
Din somn
Suferințele spaimele
Abia adormite

Sursa imaginii: http://www.flickriver.com/

Cum judecă Dragostea

"Mai presus de toate,
să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci
dragostea acoperă o sumedenie de păcate."
(1Pet.4:8)

Cu haina iubirii…
Nicolae Moldoveanu

Cu haina iubirii s-acopăr mereu
Pe cel dezgolit de ispită,
şi greu să nu-l judec în cugetul meu,
rostind o sentință grăbită.

Nici piatra osândei cea rece şi grea
în mine s-o am ridicată,
ci dragostea dulce cu focul din ea
să facă deplin Judecată!

Iar sabia sfânt-a dreptății de sus
Nicicând să n-o scot cu grăbire,
ci pururi să-nvăţ de la Domnul Iisus
dreptatea născută-n iubire.

Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat
Păcatul cu-a lui rădăcină,
că-n dragoste sufletul este curat,
prin ea se păstrează-n lumină!

În răni de păcate să torn nesfârșit
Balsamul iubirii divine,
căci dragostea-i semnul că Domnul slăvit
născutu-m-a nou dintru Sine!

Sursa imaginii: godsplan-today.com

Inefabila Dragoste

„Mistica apelează în mod necesar la limbajul poetic;
misterul arătat fiind inexprimabil,
nu poate fi redat decât cu ajutorul imaginilor”
(M.-M. Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice)

"Ca un măr între copacii pădurii aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. [...] Să-şi pună mâna stângă sub capul meu şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui!"

Cant.2:3,6

Dragul dezmierdării mele
de Traian Dorz

Dragul dezmierdării mele,
Plin de rouă-n păr,
Sub sclipirile de stele,
M-ai trezit sub măr,
Dezmierdat cu-aşa iubire,
M-ai trezit sub măr.

Dreapta-ntinsa-i peste mine,
Stânga-căpătâi,
- Doamne, nu-i decât din Tine
Dragostea dintâi -
Dulcea,
Minunata,
Sfânta Dragoste dintâi.

Îmi răpeşte-a Ta iubire
inima de drag,
Mire fericit, o, Mire,
Fost-am eu pribeag?
Nu, o niciodată n-am fost
Singur şi pribeag.

Îţi ascult răpit cuvântul,
Plâng când Ţi-l ascult,
- Oare unde-i azi pământul,
Sunt în Cer demult?
Când s-a risipit pământul,
De-s în Cer demult?

De ce oare-întreaga Fire
Cântă-acum aşa?
Mai e oare fericire,
Sau numai a mea?
Nu-i pe lume fericire,
Sfântă,
Ca a mea!

Unde-i azi cetatea-n care
Lătrau câinii răi?
- Ah, atâta sărbătoare
Râde-n ochii Tăi!
Toată Dragostea din Ceruri
Râde-n ochii Tăi.

Cântă-n zumzetul de albine
Câmpu-nmiresmat,
Cine-i fericit ca mine,
Mire minunat?
Ah, nu-i nimeni,
Nimeni, nimeni,
Mire minunat.

Torc cununi de rouă zorii
şi ne-anină-n păr,
Fericiți Nemuritorii
Cununați sub măr,
Pentru Nunta fără capăt,
Cununați sub măr...



Sursa imaginii: http://www.flickr.com/

Ambivalenţă

"Ca niște întristați, dar pururea bucurându-ne;"
2Cor.6:10

"Atât bucuria cât şi veselia înviorează, dar una spiritul şi cealaltă simțurile.”

Emil Cioran

Bucurie

Carl Sandburg

Lasă bucuria să te învolbure.
Întinde mâna
şi oprește-o, când trece pe-alături, în zbor,
cum îşi înșfacă apașul
femeia în dans.
Am văzut-o trecând
colcăitoare, râzând în hohot,
cântând şi dansând.

Sub coaste inima era strivită
de-o iubire năprasnică.
Bucurie pretutindeni,
bucurie mereu -
Lasă-te de bucurie ucis!
Ţine-te departe de măruntele morți.



Sursa imaginii: http://www.flickr.com

Acceptând mântuirea

"Nici un păcat nu vă poate îndepărta de Dumnezeu
dacă doriți în mod sincer să vă întoarceți la El."

Stefan Paul Andres

Cum să vă autoanalizaţi
Richard Wurmbrand

Izolarea te ispiteşte la o nesfârşită meditaţie asupra trecutului tău. Pavel scrie: Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi (1 Corinteni, 11:28). Cum s-o faci? Nu e nici o indicaţie specifică în Biblie, dar experienţa creştină de sute de ani ne-a învăţat un lucru: să nu fii prea minuţios în autoanaliză. O gânganie care este analizată foarte minuţios în laborator, ajunge să moară de excesul expunerii.

Decât să examinezi detaliile propriei tale vieţi, mai bine încearcă să sondezi adâncimea credinţei tale în viaţa lui Isus, în moartea şi învierea lui.

Odată, cineva era foarte îngrijorat de starea sufletului său. Nicio predică din vreo carte religioasă nu-l putea satisface. Într-un târziu a aflat de existenţa unui pustnic vestit pentru înţelepciunea lui.

Omul a luat un cal şi a urcat călare muntele până la locul unde trăia înţeleptul. L-a găsit în meditaţie la intrarea în peşteră. Înţeleptul l-a întrebat ce doreşte. Caut mântuirea i-a spus omul. Înţeleptul a rămas tăcut o vreme. Apoi a spus: De ce nu cauţi mai bine un cal? Am un cal, răspunse omul. Întorcându-se spre peşteră, înţeleptul a spus doar atât: Aşa, deci.

Coborând călare de pe munte, omul s-a gândit şi s-a tot gândit la întâlnirea cu înţeleptul. Şi deodată s-a luminat: De ce să caute un cal? Avea unul şi era călare. Atunci de ce să caute mântuirea? Dumnezeu L-a trimis pe Fiul său în lume pentru ca lumea să fie mântuită prin El. Mântuirea era, așadar asigurată.

Un om călare nu e interesat să caute un cal, decât dacă cel pe care-l avea era istovit sau a murit. Mântuitorul nu oboseşte decât dacă omul fuge de mântuire, sau dacă el o refuză în mod conştient. Isus a venit să caute şi să salveze ce era pierdut. Noi nu trebuie să-l căutăm pe El. Dorinţa Lui de a ne duce în rai este mult mai mare decât a noastră de a fi iertaţi. Mântuirea nu trebuie căutată, ci doar acceptată. Când omul a ajuns în vale, înţelesese deja acest lucru.

Când mă apropii de Sfânta Cină, primul lucru la care trebuie să mă gândesc, când aud cuvintele: "acesta este sângele Meu care se varsă pentru voi spre iertarea păcatelor", este să-mi dau limpede seama că îmi sunt adresate mie. Ştiu eu le fel de sigur ca un călăreţ care are un cal, că păcatele mele sunt iertate şi uitate. Dacă înţeleg acest lucru m-am autoanalizat bine şi sunt vrednic de Sfânta Cină.

>>Meditatia 14

Richard Wurmbrand – "100 de meditaţii din închisoare"

Înserare

"Bucuria nu înseamnă absenţa durerii, ci prezenţa lui Dumnezeu."

Teilhard de Chardin

Cât aur
Victor Felea

Ce înserare albastră
Cât aur la porțile lumii ce basm
Pentru privirile mele - ce bucurie
Înfometată de lacrimi și vise
Ce instaurare de gânduri înalte
De voci și emoții solemne
Și totul numai o clipă
Incertă
Prelungă
Ca viața mea însăși.

"Twilight, The Lake" - Isaak Levitan (1860-1900)

Cumpăna bucuriei
Victor Felea

Nimic și totuși o lume
Nimic și totuși un suflet
Și ancora întrebărilor ruginite
Și starea aceasta aproape imponderabilă
Și spărturile negre ale existenței
Atât de puțin înveselitoare
Și totuși lumina vie a dimineții
Care alungă întunecatele gânduri
Și potrivește dreaptă
Cumpăna bucuriei.

"De sineală, ...de sânge"

"Culoarea este suferința luminii."
J.W. von Goethe

Timiditate
de Gherghinescu Vania

Aș fi vrut să-mi cunoști fiecare gând
Și bătaia de inimă a fiecărui vis -
Dar despre jarul lor, în versuri am scris
Doar din când în când.

Aș fi vrut să vii cu mine în singurătate, pe culmi,
Dar când buzele încercau să-ți spună,
Mi se făcea obrazul ca lumina de lună,
Și-n sânge-mi vuia o pădure de ulmi.

Nici o vorbă nu mi se înfiripă-n gură,
În fața ta, întreagă și clară...
De emoție, cuvântul - veșnic în faza primară,
Se-nroșește ca floarea de răsură.

"September Tears" - Sophie Zelmani

Sursa imaginii:http://www.flickr.com

Liniştiri

În zori,
înecat într-o lacrimă,
visul...

"Goodbye" - Sophie Zelmani

I told you once, I did
After you'd taught me how
It was never in my beliefs
I'd ever learn to say goodbye
How do you say goodbye?
How do you get free?
I tried to say goodbye
But you're still here with me
If you say you never were here
That you've never been seen
I wonder where we'd stand
If you had stayed in my dreams?
You should have stayed in my dreams
You should have made me stop
Because you were just a dream
Since I had given up
How do you say goodbye?
How do you get free?
I tried to say goodbye
But you're still here with me
How do you say goodbye?
How do you get free?
I tried to say goodbye
But you're still here with me

"Visuri peticite"

"Greu tac pierderile și amintirile..."
Ion Vinea

Cântăreţ bolnav
de Gherghinescu Vania

Plecat peste abisuri de lumi interioare,
Poetul trist, cu somnul ciuntit de ursitoare,
Ascultă melodia tăcerii cântătoare.

În pasul surd al orei vecia descifrează,
Şi-ndurerat la faţă înseamnă ce visează,
Cu-o mână obosită şi albă ca o rază.

Din inimă îşi smulge cu fiecare rând,
O jertfă de lumină, un sâmbure de gând,
De mila căror pleoapa şi-o simte tremurând.

În fiecare noapte, spre ţărmuri neghicite,
Îşi lopătează luntrea de visuri peticite,
Purtând în suflet albe imensităţi chircite.

Sursa imaginii:(http://www.sos-arsenic.net/)

Surâs cu miresme de toamnă

Înfrigurare
Gherghinescu Vania

Când, rămas singur, nu mai ştiu ce fac,
Când sunt un val de lacrimi şi tăcere,
Din mine însumi vreau să mă desfac,
Să te mângâi în propria-mi durere...

Atunci, cu mâini de om hipnotizat,
Pe fruntea mea plecată-n vis şi jale,
Apoi prin păr - cu gest întârziat,
Eu mângâi urma mângâierii tale.

Sursa imaginii: http://pixdaus.com/

Nevoia de ploi

"Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale."
(Iov.42:2)

Ofra Haza - The Rain

Înrădăcinaţi întru Iubire

"Iubirea este temeiul armoniei cosmice, căci aceasta nu este decât o lucrare a iubirii divine active în lume şi atrăgând toate lucrurile în sine, în miezul dogorilor ei. Omul există cu adevărat numai atât cât iubeşte, atât cât se confundă cu iubirea însăşi. Când se exclude singur din iubire, încetează de a mai exista. Păcatul nu este ceva substanţial în sine, ci tocmai această excludere din iubirea divină. A nu iubi înseamnă a nu mai exista."

Nechifor Crainic

I.K.Aivazovski - "Promeneurs au clair de lune en Crimée"

Luare
de Nichita Stănescu

Tu n-ai să mă laşi, pe mine,
nu, nu mă lăsa pe mine,
frate plopule şi frate !
Am să vin să te îmbrăţişez
cu repedea mea viaţă
pe lenta ta viaţă.
N-ai să mă laşi,
nu aşa că nu ?
N-ai să mă laşi, frate,
nu aşa că nu ?
Mă voi scurge pe scoarţa ta ca ploaia,
dar tu, nu aşa că tu,
nu aşa că tu o să mă ştii,
nu aşa că tu o să mă laşi,
şi atât de puţinul punct
al amândurora
o să-l faci de sărbătoare.
Mi-e greu, frate,
înrădăcinează-mă,
înrădăcinează-mă tu, pe mine.

Sursa imaginii: www.gazette-drouot.com/

"Dacă Fiul vă eliberează, veți fi liberi"

"Câte patimi ai în suflet, ai tot atâția cruzi stăpâni."
Demophilus

"Conştiinţa este oglinda lăuntrică în care te vezi aşa cum eşti. Alţi oameni îţi pot spune lucruri bune despre tine, dar ei nu ne cunosc aşa de bine, cum ne cunoaştem noi înşine, privindu-ne în conştiinţa noastră. Sau ne amăgesc lăudându-ne din cine ştie ce interese. Conştiinţa este o oglindă de negrăită fineţe, limpezime şi sinceritate. Niciodată nu ajunge viaţa noastră să nu mai arate nici o pată în oglinda conştiinţei noastre; de aceea ea îndeamnă neîncetat pe sfinţi la pocăinţă. (Filocalia.ro)

Sclavul
de James Oppenheim

L-au pus în libertate pe sclav, descătușându-l...
Dar sclavul rămase mai departe așa cum fuse mereu.

Încă era înlănțuit de slugărnicie
Încă era atras de lene, indolent
Încă era legat de teamă, avea superstiții
Era plin de neîncredere, fără nici o știință, sălbatic.

Sclavia lui nu fusese în lanțuri,
Ci în el însuşi.

Se pot numai oamenii liberi reda libertății
Şi nu e nevoie de asta:
Oamenii liberi se eliberează singuri.

În românește de Ion Caraion

"Și mulți leproși erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei;
și totuși
niciunul din ei n-a fost curățat, afară de Naaman, sirianul."

(Luc.4:27)

"Vrei să te faci sănătos?"

(Ioan.5:6)

Sursa imaginii: http://www.flickr.com/