Desfrunzire

"Ce luăm noi, Doamne, din visul opririi?
Doar sfânta cenuşă jertfită iubirii,
cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii 
şi roua de aur din ochii minunii."

Traian Dorz 

Mor frunzele, dar a mea e desfrunzirea
de Elisabeta Isanos

  

 Mor frunzele, dar a mea e desfrunzirea

 apune soarele, dar al meu e apusul,
 n-am nimic de pierdut, pot pierde doar totul,
 amiaza deschisă ca o roză a vânturilor.
 
 Pot pierde capetele luminate ale turnurilor,
 ferestrele unde-s calde lumini,
 pot pierde spicul subțire al apei țâșnite din fântână,
 sau drumul grăbit între două șiruri de plopi.
 

 Voi plângeți, dar al meu este plânsul,
 pot pierde ochii cei mulți ai orașului,
 speranța şi cerul, veselia şi floarea,
 răsare steaua, dar al meu e răsăritul,
 se văd depărtările - a mea e zarea.

Sursa imaginii: http://pixdaus.com/