"Orice viaţă este un miracol."
A. de S.-Exupery
Şoarecele dezmoştenit
Tudor Arghezi
Unui copil
S-a ivit un şoricel.
Nu te supăra pe el.
Nu e nici el vinovat
C-a intrat la tine-n pat.
Fără blană, vai de el!
N-are cel puţin flanel,
N-are cel puţin o bască
Şi-a venit să se-ncălzească.
Şi apoi, din moşi strămoşi,
Umblă tot fără galoşi.
Dătătorul de cojoace
A uitat să-l mai îmbrace.
Iarna, vara, an de an,
E desculţ şi-i tot golan.
Barem s-ar fi dat la şoareci
Un ițar sau niște cioareci,
Ori s-ar fi-mpletit de mână
Niscaiva ciorapi de lână.
Pe ninsoare şi pe ploaie,
Dintr-o staţie-n odaie,
Eu le-aş fi făcut, odată,
O cale mică ferată
Pentru trenuri şi-un tramvai,
Ca să nu ia guturai.
Uite-l, mişcă din mustaţă.
Ia-l în palmă şi-l răsfaţă,
Că atât aşteaptă bietul
E gingaş. Ia-l cu încetul
Şi-nveleşte-l binişor,
Să nu-i frângi vreun picior.
Între perini, lângă tine,
El se simte tare bine.
Cugetă, din când în când,
Că-i copil şi că-i flămând
Şi apropie-i de gură
Câte o firimitură
De salam sau prăjitură.
Însă, vezi, să nu ia seama
Nici bunica şi nici mama
Sau mătuşa,
Când or să-ţi deschidă uşa,
Că îngălbenesc de frică
Spăimântate, va să zică
Şi, ca de un beteşug,
Ţipă, tremură şi fug.
octombrie 1952
octombrie 1952
Sursa imaginii: http://www.flickr.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu