"O, dacă aș avea aripile porumbelului,
aș zbura și aș găsi undeva odihnă!"
(Ps. 55:6)
Pânda ca o tăcere de clopote
Elisabeta Isanos
Pânda ca o tăcere de clopote,
voi prinde bucuria, tainică undă?
Cerul senin a plesnit foarte subţire,
şi întunericul a început să pătrundă.
Nu văd soarele, poate că nu-i nevoie să-l văd,
bucuria şi tristeţea au acelaşi trup,
sunt făcute din acelaşi pământ
şi din aceeaşi vreme pe care nu pot s-o rup.
Frunze de aur fără mişcare,
inima e înotul perpetuu
al unei ființe închise în mare.
Nu pot să-mi aflu odihnă uşoară,
în fiecare clipă câte o culme coboară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu