Noiembrie si plouă

Strofe pe scoarţa unui plop
Dumitru Gherghinescu-Vania

Ca nişte gene, frunzele în soare
Topind argint se scutură, se zbat;
Nădejdi şi patimi trunchiul ţi-l străbat
Şi plâng în frunzele tremurătoare.

Pornit spre cer şi ferecat de glie,
Eşti chinuit de veșnicul fior,
Cum sufletul mi-e chinuit de dor,
Între etern şi-ntre vremelnicie.

Din volumul: "Amvonul de azur"

Four Trees - Egon Schiele

Neurastenie
Dumitru Gherghinescu-Vania

Cine-mi tot umblă noaptea pe la geam,
cu ochi adânci de neguri şi păcate,
Cu degete subţiri de crengi uscate,
Ca nici o clipă linişte să n-am?...

În visul meu şi-nfige ochii goi
Şi-mi scormonește-n suflet, să te vadă;
Când te-a zărit, pe visu-mi de zăpadă
Grăbit aruncă bulgări de noroi...

Azi-noapte şi-a întins spre mine-n vis,
Ca o apropiere de secure,
O mână neagră - vrând să mi te fure,
Din sufletu-mi, de unde te-am închis.

Am încercat să mă ridic, să strig
Şi să lovesc în inimă tâlharul,
Dar n-am făcut decât să-mi sparg paharul...

In dimineaţa asta plouă și mi-e frig.

Din volumul: "Drum lung"