Frăţietate
de Eugen Jebeleanu
Era o judecată firească
Corbii mă judecau şi eu stam pe un ram
şi ei spuseră: "să vorbească".
Croncănii de şapte ori şi încă de şapte ori
lovind pe ascuns de trei ori creanga amară
şi ei hotărâră: "are dreptate, ni-este de ajuns" -
şi mă sfârtecară.
Privighetorile
Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult
cei care ştiu să cânte si să ne cânte
să ne descânte
ne-au scos ochii, crezând ca sunt seminţe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre
prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumina,
si au făcut-o totdeauna ciripind
ca ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor
despre piscurile sunetelor
despre vaidenoi si despre Ossana eternităţii.
Ne-au iubit si sărutându-ne
ne-au scos ochii.
Orbi acum - să ne dam mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu