Final şoptit

    Precum cerbii

 Dan Bodea

         Sufletul meu însetează
         Însetează după Dumnezeul-Iubire,
         După Dumnezeul-Jertfă
         După Dumnezeul cel viu
         Sufletu-mi şi inima se aţin,
         se zboară dincolo de zări spre lumea tainelor,
         spre dansul luceferilor, spre  rugăciunea lunii...
         Precum cerbii se lasă spre adăpători
         aşa şi uscatele-mi buze se avântă spre fântâni nesecate,
         spre izvoare din stâncă ţâşnite...
         Intra, ergo, anima paradisum somnibus
         Paradisis meliorem...
         Intră-n mine zefir al răsăritului
         şi îndrumă-mă spre iesle ori fă-mă bucurie la Cina cea de taină...
         O, Doamne, cât mă apasă lutul...

         Din volumul «Totus tuus »

         1.Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
           aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
         6. Îmi este mîhnit sufletul în mine, Dumnezeule; [...]
         7. Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale;
           toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
         9. De aceea, zic lui Dumnezu, Stînca mea: „Pentru ce mă uiţi?
           Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
        10. Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia cînd mă batjocoresc vrăjmaşii mei,
           şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?” ...(Ps.42)