Cântecul crucii
de Florin Lăiu
de Florin Lăiu
Golgota, inima iubirii şi soarele durerii sfinte,
Lumina ta alungă ceața şi îndoielile din minte.
Fântâna vieții fără moarte şi cumpăna înțelepciunii,
Mulți însetați trec pe la tine, dar se adăpa numai unii...
Aici e poarta mântuirii, aici e scara către cer!
Aici a încolțit speranța din bobul marelui mister.
Ce-i pământesc se trece iute, împărății merg în convoi.
Chiar smalțul veacului de azi, va fi curând numai gunoi.
Dar Crucea veșnic nu va trece; ea-i far înalt pentru credință
Şi de departe mă îmbie când noaptea urii amenință.
Iar dacă valul se ridică, lăsa-voi ancora la Cruce.
În adâncimea umilinței tot sufletul să mi se-arunce...
Golgota-i tronul libertății, loc al supremului repaos,
Ea-i miezul lumilor şi-al vieții, ea face ordine din haos.
Steaua polară a speranței este lumina Sfintei Cruci,
Ea-i nordul vieţii de slujire, când nu ştii încotro s-apuci...
Golgota-i axa veșniciei - toţi gravităm în jurul ei;
Cei ce-s atrași mai mult de Cruce sunt, în credință, cei mai grei.
Aici e locul de-ntâlnire al harului şi al dreptății,
Chiar moartea veșnică-i prezentă să-nfrunte răsăritul vieții.
La Cruce, Dumnezeu şi omul se întâlnesc şi se împacă,
Iar cei ce se urau de moarte aruncă sabie şi teacă...
Aici nu-i altul vinovatul; nu diavolul, nici Dumnezeu;
Oglinda crucii îmi arată că vinovat sunt numai eu...
Lumina ta alungă ceața şi îndoielile din minte.
Fântâna vieții fără moarte şi cumpăna înțelepciunii,
Mulți însetați trec pe la tine, dar se adăpa numai unii...
Aici e poarta mântuirii, aici e scara către cer!
Aici a încolțit speranța din bobul marelui mister.
Ce-i pământesc se trece iute, împărății merg în convoi.
Chiar smalțul veacului de azi, va fi curând numai gunoi.
Dar Crucea veșnic nu va trece; ea-i far înalt pentru credință
Şi de departe mă îmbie când noaptea urii amenință.
Iar dacă valul se ridică, lăsa-voi ancora la Cruce.
În adâncimea umilinței tot sufletul să mi se-arunce...
Golgota-i tronul libertății, loc al supremului repaos,
Ea-i miezul lumilor şi-al vieții, ea face ordine din haos.
Steaua polară a speranței este lumina Sfintei Cruci,
Ea-i nordul vieţii de slujire, când nu ştii încotro s-apuci...
Golgota-i axa veșniciei - toţi gravităm în jurul ei;
Cei ce-s atrași mai mult de Cruce sunt, în credință, cei mai grei.
Aici e locul de-ntâlnire al harului şi al dreptății,
Chiar moartea veșnică-i prezentă să-nfrunte răsăritul vieții.
La Cruce, Dumnezeu şi omul se întâlnesc şi se împacă,
Iar cei ce se urau de moarte aruncă sabie şi teacă...
Aici nu-i altul vinovatul; nu diavolul, nici Dumnezeu;
Oglinda crucii îmi arată că vinovat sunt numai eu...
"publicată cu permisiunea autorului"
Cântecul crucii: Antologie de poezie creștină vol. 6, Editura: Agape, Făgăraș, 1997.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu