Contemplare vie

"Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, 

a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: 

"Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar 
sunt cu omul zdrobit şi smerit, 

ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite." 

Isa.57:15

 Zăpada şi soarele

  Leonardo da Vinci

 
     Un petec de zăpadă, rămas pe o stâncă din vârful unui munte foarte înalt, într-o zi începu să se gândească în fel şi chip să se judece pe sine şi să-şi zică:

     "Oare nu pe bună dreptate voi fi socotită că sunt mândră şi trufaşă, că m-am cocoţat, eu, o biată grămăjoară de zăpadă, într-un loc atât de înalt, şi că rabd ca o întindere atât de mare de omăt cât pot zări cu ochii de-aici de sus, să rămână mai jos ca mine? Hotărât lucru că, fiind atât de puţină, nu merit să stau pe o asemenea înălţime; căci ştiu prea bine (lucru dovedit de însăşi puţinătatea mea) ce le-a făcut ieri soarele surioarelor mele, celorlalte zăpezi, care în câteva ceasuri au fost topite de razele lui; şi asta s-a întâmplat pentru că s-au aşezat pe un loc mai înalt decât li se cuvenea. Vreau, aşadar, să fug de mânia soarelui şi să cobor mai la vale, şi să găsesc un loc potrivit puţinătăţii mele.

     Şi dându-se jos de pe stâncă, începu să coboare la  vale, rostogolindu-se, din înălţimile pe care se afla, peste straturile de zăpadă de dedesubtul ei; şi cu cât cobora, cu atât sporea în mărime; astfel încât, oprindu-se pe o măgură, văzu că ajunsese aproape tot atât de mare cât măgura aceea; şi astfel fu cea din urmă zăpadă pe care o topi în acea vară căldura soarelui.

     Istorioară spusă pentru cei care se  umilesc: aceea se vor înălţa.

Sursa imaginii: http://www.flickr.com