Sieşi străin

 "Un singur gând ca o mireasmă tare: 

 Să te desprinzi din tine şi să zbori 

 Asemeni continentelor de nori 

 Pe valuri de văzduhuri viitoare" 

Al. Phillippide 

 Împăcare

Al. Philippide

 

           Din nou cu glas de stafie-n urechi

           Singurătatea murmură și cântă,

           Şi drojdii de amurguri vechi

           În fundul sufletului se frământă.

 

 

           Sunt seri păstrate-așa, adânc sub gând,

           Ca niște lacuri de azur și de aramă

           Pe care neguri dese și grele le ascund...

           Dar vine-un vânt deodată, pornit de nu știi unde,

           Şi negurile moarte le destramă...

 

 

           E-atât timp în tine de când nu te-ai întors!

           Ca niște pietre grele dai clipele-într-o parte,

           Dărâmi porți ruginite şi sufli-n visuri moarte.

           Painjenii-amintirii tot n-au sfârşit de tors.

           Te mai cunoști? Te-ntâmpini ca pe-n străin, departe...

           Ești tot numai răspântii şi drumuri  fără-ntors.


           Pătrunde-n tine vântul cel nou de primăvară.
           Pe săniuș de nouri şi pârtii de azur
           Coboară iarăși visul cântat odinioară:
           Mireasmă fără nume şi fără glas murmur...

            În fața ta desfășuri drum după drum ca fire

            Din încâlcitul caier al vremii pân-acum:

            Orașe mari, priveliști mărunte, cimitire

            De piatră și verdeață, și gări de fier şi fum,

            Plecările-n amurguri, pierdute-n amintire... 

            Şi sutele de drumuri nu fac decât un drum.

 

 

             Pe vechile amurguri de-aramă şi azur

             Lași negurile negre din nou să se-nfiripe, 

             Zidești la loc lăuntricul cavou

             Şi-ngropi trecutul iarăși în giulgiul lui de clipe...

 

             Şi, împăcat cu tine te părăsești din nou.

Sursa imaginii: http://www.flickr.com