Decizie existențială

"Poezia dispune neîngrădit, după bunul ei plac, 

de suferinţă si dorinţă - de plăcere și durere - de eroare și adevăr -
 de sănătate și maladie.

 Ea întrepătrunde totul pentru a atinge scopul scopurilor 

 - ridicarea omului peste condiţia lui proprie." 

                                                                                            Novalis

Convorbire hipernaturalistă cu un copac iarna

  Bertolt Brecht

 
 
  Iar stai aici cu crengile tale ca o casă pustiită de incendiu. 
  Nu ţi-a fost posibil să te-mpotrivești intemperiilor? 
  Nu există vreun mijloc să-ţi păstrezi frunzele?
                                  La ce ne folosește tot progresul? 
  Nu e îngrozitor de plicticos pentru tine să dai, an de an, 
  noi muguri, să-nflorești, să-ţi laşi fructele să se coacă 
  - şi în cele din urmă să stai aici cules şi jumulit? 
  Tovarăşii tăi din regiunile tropicale se află într-o situaţie 
  socială evident mai bună decât a ta. 
  Găsesc că ţinuta ta eroică e prea scump plătită -  mai ales 
  că şansa de a deveni un pat conjugal lustruit, sau chiar 
  mangal, este cât se poate de neînsemnată. 
  Scuza că simpla ta existenţă e o justificare,
                             nu poate fi luată în considerație.
  Aşa cum vorbesc eu cu tine, aşa mi se adresează ceas de ceas 
  părinţii şi profesorii mei. 
  Nu-mi răspunzi nimic şi declini orice răspundere 
  străină care  ţi se impune.
  Mă duc să fac şi eu ca tine.

Sursa imaginii: http://www.flickr.com