"Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morții"
Requiem
Mircea Ciobanu
--Străpuns, văzduhul de cădere, geme
şi stropi de ceară-l năpădesc verzui.
Ah, soarele alunecă în sine
şi-şi scurgea ziua val din rana lui.
Voi n-aţi văzut? Din streaşina luminii
cădea întins alt soare, vertical
(de parcă-n umeri i-am înfipt nu aripi,
ci lungi tăişuri albe de pumnal).
Nu soarele, cu aripa de ceară,
nu cântul, ci un nedibaci arcuş
l-a preschimbat în inversă săgeată
şi l-a făcut cascadă din urcuş.
Şi-acum lumina lunecă în sine,
călcâiul zilei dănţuie pe spini.
Să zboare-n noapte, nevăzuţi, copacii
se clatină, desprinşi din rădăcini.
Sursa imaginii: www.davidsongalleries.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu