"Îl respect pe acela care, dincolo de cuvinte, chiar dacă acestea se contrazic, rămâne neclintit ca etrava unei corăbii, care, în ciuda furiei mării, se întoarce mereu înspre steaua sa. Căci, astfel, ştiu încotro se îndreaptă. Dar cei care se închid în logica lor urmează propriile lor cuvinte şi se învârt în loc, asemenea unor omizi."
Antoine de Saint-Exupéry
(1) V-am pierdut
Mircea Ciobanu
V-am pierdut, cuvinte, v-am rostit prea des.
Buzele deprinse sensuri destrămară.
Gândului ce haină limpede să-i țes?
Lucrului ce nume dârz, a două oară?
Unde să vă caut sunetul căzut?
V-aţi desprins de pietre, v-aţi desprins de ape.
Şi deşteaptă-n lucruri soarele acut
doar minunea veche de-a le şti aproape.
Şi-a rămas mişcarea preajmei fără voi,
şi-a rămas culoarea fără straja voastră
cum rămâne stâlpul fără timp când ploi
spală pe cadrane umbra lui albastră.
*
Lucruri răzvrătite, noi sălbăticiuni,
împresoară locul şi mă strâng în chingă.
Pânda lor atentă poartă-n ochi tăciuni
şi-s în câmp şi parcă a-nceput să ningă.
L-aş chema pe nume parcă şi n-am cum.
În ce vis mă doare că mi-i stearpă gura?
În ce vis cuvântul cade-n gest, ucis,
când mă dau pe fundul râpilor, de-a dura?
Fără voi, cuvinte, singur sunt şi-arunc
lucrurilor - haite - şoapte deşirate
şi mă simt sub botul lupilor, prelung,
fără nici o torţă, prăbuşit pe spate.
Dar şi-aduc aminte şi tresar uşor,
şi le dărui palma să-i audă crinii
şi se schimbă palma-n şes încăpător
străbătut de semne rodnice şi linii.
Şi le urc în palma rodnică, precum
primul om, şi simţuri treze le apropii
să le soarbă asprul înveliş, ori lin
să sărute boarea, cremenea şi plopii.
Şi le-aştept să scrie-n cuget nou cuvânt
fără voi, silabe strâmte şi avare,
fără semnul vostru cunoscut, căzând
peste limpezimea preajmei, cu uitare.
Sursa imaginii: flickr.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu