La florăreasă
Jacques Prévert
Un om intră la o florăreasă
Şi alege flori
Florăreasa îi împachetează florile
Omul îşi duce mâna la buzunar
Ca să caute bani
Bani ca să plătească florile
Dar în aceeași clipă
Omul îşi pune
Mâna pe inimă
Şi cade
Şi în clipa când el cade
Banii se rostogolesc
Apoi florile cad
Odată cu omul
Odată cu banii
Şi florăreasa rămâne acolo
Cu banii care se rostogolesc
Cu florile care se ofilesc
Cu omul care moare
Şi stă aşa
Ca împietrită
Fireşte toate astea sunt lucruri foarte triste
Şi-ar trebui să facă ea ceva
Dar florăreasa e nedumerită
Nu ştie
Cu ce să înceapă
Căci sunt atâtea lucruri de făcut
Cu omul ăsta care moare
Cu florile care se ofilesc
Şi-apoi cu banii
Cu banii care se rostogolesc
Şi nu se mai opresc.
Traducere de Gellu Naum
16 septembrie 2009
Şi florile mor
Etichete:
moarte,
nedumeriri,
oameni,
poezie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu