27 iunie 2010
Lacrimi pentru un surâs albastru
23 iunie 2010
Ploi
Lac în cer
Leonida Lari
E-o zi de toamnă în plină vară,
E-un abur trist împătimit
Şi-i o lumină ce ne ară
Ca pe-un pământ părăginit.
E cu omidă orice măr
Şi e o pajişte de ceaţă
Care deschide-un lac în cer.
Şi noi privim c-un fel de teamă,
Amestecată cu un dor
La lacu-acela ce ne cheamă
Zvâcnind în cer tânguitor.
Şi întinzându-se spre astre
Neliniştit şi nesupus -
E lacul lacrimilor noastre
Sau doar a ploilor de sus?
Sursa imaginii: http://www.flickr.com
22 iunie 2010
Taine
a iubi e primăvară."
Lucian Blaga
Traian Dorz
Isuse,
Când purtat de patimi,
Pe calea lumii rătăceam,
Când nici Iubirea Ta,
Nici Harul,
Nici Frumuseţea-Ţi
Nu ştiam;
Mi-au spus-o mulţi
În multe feluri,
Cât eşti de Bun şi plin de har,
Că Fericirea Ta
Şi Pacea
Şi Bucuria
N-au hotar.
Că a Ta iubire-i fără margini
Făr' de-nceput şi de sfârşit,
Că nimenea cât Tine-n lume
Nu-i vrednic a mai fi iubit;
Că Frumuseţea Ta întrece
A-nchipuirii 'nalte Zări,
Că eşti Izvor de nesecate
Şi neştiute-nviorari...
Mi-au spus atâţi
Şi-atât Isuse
De tot ce-n Tine aş afla
Când inima, pe veşnicie,
Întreagă, Ţie Ţi-aş preda...
Dar astăzi
Când mă scald în harul
Şi-n Slava care mi-ai adus,
Isuse,
Nici a mia parte
Din cât văd eu,
Ei nu mi-au spus!
Nu trebuie
Şi totuşi...
Leonida Lari
Nu trebuie să-mi fie dor de dânsul,
Nu trebuie, şi totuşi îmi e dor,
Oare de ce în trupu-acesta, stinsul,
Mi-e dat un suflet ce-i nemuritor?
Nu trebuie să-l întâlnesc în toamne,
Nu trebuie, şi totuşi l-întâlnesc,
Oare de ce pentru-acest suflet, Doamne,
Mi-e dat un trup atât de pământesc?
Oare de ce în zilele cu soare
Şi-n nopţile senine, fără nor,
Mă-ncearcă o cumplită întristare
Că nu pot stăpâni-acest tainic dor.
Şi vreau să se dezlănţuie-o furtună
Care de nici un om n-ar ţine cont,
Să depăşească starea mea nebună
C-un fulger despicat pe orizont.
Dar plouă lin sau ninge lin şi plânsul
Naturii mă subjugă-ncetişor,
Nu trebuie să-mi fie dor de dânsul
Nu trebuie, şi totuşi îmi e dor...
19 iunie 2010
Preaiubitul meu
harul este turnat pe buzele tale:
de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. "
(Ps.45:2)
Cu cine să Te-aseamăn?
Traian Dorz
Cu cine să Te-aseamăn,
Când soţ pe lume n-ai?
Când Stelele
Sau Luna
Sau Soarele de Mai,
Sau arborii pădurii
Sau florile din plai
Şi tot ce m-ar atrage
În lume
Sau în Rai
N-au toate Frumusețea
Pe care Tu o ai!...
Ce drag îmi ești,
Scump Mire,
Ce mult de drag îmi ești!
- Sunt ochii Tăi mai limpezi
Ca bolțile cerești
E fața Ta mai albă
Ca neaua de pe crești,
Când soarele-o străluce
De nu poți s-o privești...
Eşti mai frumos că Cerul
Ce Tu-l împodobești,
Mai rumen decât zorii
Ce Tu îi dezvelești,
Mai limpede ca Marea
În care Te-oglindești,
Mai pașnic ca-nălțimea
Prin care Tu plutești
Mai mare că adâncul
Pe care-l stăpânești,
Mai arzător ca Dorul
Pe care mi-l trezești,
Mai dulce ca Iubirea
În care mă topești;
Mai drag,
Mai scump ca viața
De mii de ori îmi ești...
O, Tu,
Al Frumuseții
Luceafăr Minunat,
Al Măreției Veșnic
Stăpân şi Împărat,
Al Slavei Nesfârșite
Ales Încununat,
Al miilor de îngeri
Şi ceruri - lăudat;
Din toată-Alcătuirea
Eşti Cel mai Minunat.
Tu eşti Acela Care
Din moarte m-ai scăpat
În Templul Veșniciei
Cu Tine m-ai luat,
Cu haina cea mai albă
Pe veci m-ai îmbrăcat,
Inelul Tău de aur
În deget mi-ai schimbat,
Cu-a Tale-ncălțăminte
Piciorul mi-ai legat
Şi Ceru-n Sărbătoare
În jur l-ai adunat,
Când Tu,
O dulce Mire,
În brațe m-ai luat
Şi-n Ziua cea mai scumpă
Din câte-au luminat,
Cu Tine
O, cu Tine
Pe veci m-ai cununat...
şi nu doresc Isuse un loc mai minunat,
decât să-Ţi fiu în totul urmaș adevărat
şi-ascultător statornic pe drumul Tău curat
oricât ar fi pe lume cu plâns împreunat,
căci nu-i mai mare slavă decât să fi-ndurat
ocara Ta alături, răbdând nevinovat
adeverind cu sânge că nu Te-am înșelat.")
16 iunie 2010
Unui suflet înmiresmat
veghează cu luare aminte asupra sufletului tău,
în toate zilele vieții tale,
ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii
și să-ți iasă din inima..." (Deut.4:9)
Scările sunt fel de fel/Scări spre vis şi scări spre ţel
Unele către-adâncimi/Altele spre înălţimi.
Aşa-s scările spre stele/Nu se-aseamănă-ntre ele/Sui pe multe coborând,/Pe-altele cobori urcând./Iar pe multe nici nu sui/Şi-ajungi vârful timpului / Aşa-s scările spre stele / Nu se-aseamănă-ntre ele... /Iar pe multe dintre scări /Pe cât sui pe-atât cobori /Eu am coborât urcând / Ştiu suişul coborând / An şi an pe când urcam / Suind vremea, coboram / Iar pe multe nici nu sui / Şi-ajungi vârful timpului / Aşa-s scările spre stele / Nu se-aseamănă-ntre ele..."
Să fii o binecuvântare!
"Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea,
dacă și-ar pierde sufletul?"Mat.16:26
14 iunie 2010
Şaradă
pământ şi cenuşă...?" Sirah 10:9
Rainer Maria Rilke
Doar seva ucide
bătrânii şi pe cei ce ezită
când aerul acesta insolit
pe străzi deodată se-agită.
Celor ce nu mai află putere
să-şi simtă aripile-n vânt
discret li se cere
să între-n pământ.
O dulceață-i pătrunde
cu un suprem ascuţiş
iar mângâierea-i doboară
chiar şi pe cei care o-înfruntă pieptiş.
In imagine: "BloodRoot" - Robert and Shana ParkeHarrison
Învățătorul nostru: Hristos
"Dar voi să nu vă numiți unii pe alții "învățători", pentru că Învățătorul vostru este Unul singur, iar voi toți sunteți frați. [...]
"Un maestru adevărat nu este atât un tată cât un frate mai mare, care devine curând, pur și simplu un Frate."
"Maestrul este cel care îmi arată cum aș putea da o direcție vieții mele, nu cel care îmi ține o predică.
Maestrul este acela care, dincolo de cultura și de talentul său, știe să-mi dea mâna; îl privesc în ochi și-mi dau seama că nu face un calcul, nici nu se gândește la modul în care poate să se folosească de mine. Mă privește și îmi dă dezinteresat ceva din sine însuși."
13 iunie 2010
Cuvânt pentru mieluşei
sunt nişte augustinieni fără credinţă.”
George Steiner
Biblia nu vorbește despre o turmă făcută prin unire [...] nu zice să ne unim. Ea zice să fim una, cu totul altceva.
Sigur că o oferta de unire planetară e atrăgătoare. Toți în pace, toți la fel, toți aceeași monedă, toți aceeași religie, un fel de "libertate, egalitate, fraternitate", o eră nouă, o tentație comunistă, un paradis în promisiuni, un iad în realitate, turma o știm: populația pământului; cine va fi păstorul? Cum adică, păstorul va fi tot din turmă? Povestea asta este cea mai mare înșelătorie. Se întunecă.
Ba nu. Se luminează.
Va fi curând o turmă și un Păstor cum zice Biblia. Nu va zbateți oameni buni să uniți om cu om și biserică cu biserică ca să faceți turma. Ea este deja și va crește. Cei din această turmă n-au semnat între ei nici un contract de unire , dar sunt una pentru că toți îl urmează pe Isus. Nu vă chinuiți să alegeți Păstorul. El e unul singur: Cel ce Și-a dat viața pentru turmă, Isus Hristos."
Benone Burtescu
Sursa imaginii: http://www.flickr.com
12 iunie 2010
Întrebări nerostite
"Te-ai întrebat vreodată, ducând bucata la gură, dacă meriți să o mănânci? Eu nu m-am întrebat. Dar adesea mi s-a părut că în ochii câinelui, care se uită la mine, când stau la masă, citesc această întrebare."
Alexandru Vlahuţă
Sursa imaginii: http://pixdaus.com/
Vei nimici ...?
Nu-i vina mea
Magda Isanos
N-aș vrea să fiu cum sunt, nu-i vina mea,
mi-i drag pământul, dragă dimineața,
ca celui dintâi om ce se-nchina
la soare, așa de dragă-mi este viața.
Nu pot urî nimic, nu-i vina mea -
presimt în toate ochiul de lumină
a celui fără timp și fără vină
care-a tăiat din beznă prima stea.
Și ca și valul, sufletul meu clar
zvâcnind de bucurii și trecător,
de se revarsă-n calea tuturor,
în sine se retrage mai amar.
Nu-i vina mea, n-aș vrea să fiu cum sunt
și-mi par și mie fără de-nțeles,
ulcior stângaci și șubred de pământ,
în care toți străbunii s-au cules.
chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic."
Sursa imaginii: http://www.flickr.com
10 iunie 2010
Statornică lumină
și simplifică pentru a explica
și omoară pentru a înțelege."
Antoine de Saint-Exupéry
Rătăcind cu luna
Magda Isanos
E-aşa frumos să rătăcești o noapte,
cu luna, ca o amforă, pe umăr,
să simți, asemeni fructelor prea coapte,
cum cad în tine gânduri fără număr.
Se-ntinde caldarâmul ca o apă,
ademenind molatecă piciorul,
şi casele-şi răsfață larg pridvorul,
în care luna n-a putut să-ncapă,
şi-a curs - argint şi miere - prin grădină...
Splendoarea ei poate-a făcut să cadă
- pierdute-ntr-o beţie de lumină -
atâtea flori de-acacia pe stradă,
şi ea-i aceea care-n astă seară
îţi face dor de-o vorbă de iubire
şi de-un fermecător odinioară
pierdut în nu ştiu câte cimitire.
Asemeni unui braţ de fată moartă
e luna ce te-aduce aşa, de umăr -
stafie, tu şi ea, din poartă-n poartă,
să numeri gândurile fără număr.
Opreşte-te, cuprinde-ţi capu-n mâini,
şi, dacă nu se poate altfel, plângi.
Că luna, luna asta n-o s-o stângi
decât cu jarul soarelui de mâini...
...te-aş mai fi rugat
Alb
Daniela Negru
Te rog,
mai şterge-mi din suflet
un colţ de amintire
poate aşa uitarea
se va aşterne mai repede
peste oceanul de gânduri şi vise
te rog,
mai veghează-mi o clipă somnul
(candela din fotografia ta s-a stins)
în lumea ce s-a născut din noi
se prăbuşesc icoanele
te-aş mai fi rugat
(blând )
stinge şi lumina iubirii
însă ea, plângând,
s-a stins singură
în noi...
07 iunie 2010
Visul mieilor
va hotărî între neamuri puternice, depărtate. [...]
nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia
şi nu vor mai învăţa să facă război;"
Serile
de Magda Isanos
Serile, mă gândesc la oamenii
care se-ntorc în casele sărace.
S-aşează-n jurul mesei
şi vorbesc despre pace
şi despre război. Se ceartă.
De ce oare nu se mai înţeleg
tinerii cu bătrânii?
După ce nu vor mai fi războaiele,
convulsii demente ale unei lumi prea bătrâne,
am să pot îmbrăţişa cele cinci continente.
Strigătul "Dreptate..." şi "Pâine..."
va înceta.
Atunci se vor risipi ceţurile
de pe faţa pământului.
Sursa imaginii: borealnz's photostream
Să treacă...
Înger din lumină
de Magda Isanos
Înger din lumină, roagă-te pentru mine,
ieşi din casa ta zidită-n rază
şi zi: "Doamne, mă rog pentru pâine,
pentru somn şi linişte-n amiază".
Mâinile mele grele nu se ridică.
Îngere, m-aş ruga şi mi-i frică;
însă tu cu aripa roagă-te tare şi zi:
"Să fie cu soare, să treacă repede ultima zi..."
Imagine:borealnz's photostream
06 iunie 2010
"Ce este adevărul?" (Pilat)
este în cea mai mare parte
adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă."
Herbert Agar
Momentul adevărului
o singură credință, un singur botez."
Efes. 4:5
Lumea religioasă nu este nici ea mai puţin vânzolită decât cea politică sau socială de semnul apocalipsului general. În această învălmășeală de religii, credințe, biserici, cu nume foarte cunoscute, mai modern - cu nume ciudate sau pur şi simplu fără nume, sună straniu textul biblic ce spune despre un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez. De ce atâtea religii pentru un singur Dumnezeu? De ce atâtea biserici pentru o singură credință? De ce atâtea practici religioase diferite pentru un singur botez? Dintre toți dumnezeii cărora oamenii li se închină, numai UNUL este CEL ADEVĂRAT...care? Dintre toate credințele propovăduite în lume numai una singură e cea curată ... care? Dintre toate botezurile practicate numai unul singur este cel biblic ... care? [...]
ADEVĂRUL este o comoară ascunsă. Nu se află expus pe mormanele de gunoi ale lumii. El este undeva în țarina Bibliei şi trebuie săpat pentru a da peste el.
Dacă pericolul pentru un necunoscător este de a primi de la primul ieșit în cale ceea ce i se oferă ca adevăr, închinându-se sincer unui fals, pericolul pentru un cunoscător este acela de a nu primi Adevărul pentru simplul motiv că vine de la celălalt şi i-ar umbri prestigiul. Cu cât poziția într-o ierarhie religioasă este mai înaltă cu atât este mai greu pentru cel în cauză de a se muta de la adevărul său la adevărul altuia chiar dacă este convins că acela este Adevărul.
Să presupunem că ar avea loc o convorbire între Papa și Blly Graham pe tema un singur Dumnezeu, o singură credința, un singur botez. Credeți că vreunul din ei, indiferent care, fiind convins de celălalt că el deține Adevărul în această privință, ar fi dispus să recunoască, să accepte și să anunțe publicul de acest lucru? Ce minunat ar fi dacă ar face-o, deși ne întrebăm în continuare ce vânzoleală s-ar produce în masele de oameni care acum își adoră fiecare pe ai ei. [...]
Se discută tot mai acut despre o mare criză politică, socială și financiară. Dar ce va fi cu haosul religios?
Omenirea are dreptul și merită să asiste și să participe la o mare confruntare religioasă și fără îndoială aceasta va avea loc curând. Nu o confruntare de forțe (ca-n evul mediu), ci de doctrine. Nu o desfășurare armată, ci o dezbatere ideologică. Nu așa cum își propune ecumenismul din toate religiile, printr-un compromis să facă una singură, ci o întoarcere a tuturor religiilor la cea de bază: un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez.
[...]Și totuși, care este religia adevărată, poate te întrebi cititorule.
Principala greutate nu este de a afla acest lucru, ci de a-l accepta atunci când îl vei afla, oricare ar fi sacrificiul de făcut.
[...] Simți că ești pregătit pentru fericita alegere a Adevărului? Biblia zice:
"Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi ;bateți și vi se va deschide."
"Fragment publicat cu permisiunea autorului"
Spunând că sunt înțelepți, au devenit oameni fără minte și au înlocuit gloria Dumnezeului nemuritor cu o imagine făcută în asemănarea omului muritor, [...].
05 iunie 2010
Gingăşii în vremuri de restrişte
pe zidul dinspre răsărit al casei tale."
Kahlil Gibran
Plopul din Karlsplatz
de Bertolt Brecht
Un plop e în Karlsplatz
în inima Berlinului, oraş de ruine
şi oricine trece prin Karlsplatz
vede-acel verde gingaş.
În iarna lui patruzeci şi şase
îngheţau oamenii, lemne puţine
Şi ce de mai arbori căzură -
a fost cea din urmă iarnă a lor.
Dar plopul acela e-n Karlsplatz
şi stăruie frunza lui verde.
Fii lăudată lume din Karlsplatz,
că mai e printre noi.
Sursa imaginii: borealnz's photostream
04 iunie 2010
Despre fiii oamenilor
în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.
Suflarea lor trece, se întorc în pământ,
şi în aceeași zi le pier şi planurile lor."
Psalmi 146
Balada văduvelor din Osseg
de Bertolt Brecht
Văduvele din Osseg, toate în haine de doliu
veniră la Praga să-ntrebe:
Ce veţi face pentru copiii noştri, oameni buni?
Astăzi încă nimic nu mâncară!
Şi părinţii lor sunt acolo, în minele voastre, ucişi.
Ce trebuie oare, se întrebară domnii din Praga,
ce trebuie oare să facem cu văduvele din Osseg?
Văduvele din Osseg, toate în haine de doliu,
s-au pomenit înaintea poliţiei.
Ce veţi face pentru copiii noştri, oameni buni?
Azi încă nimic nu mâncară!
Şi domnii agenţi îşi încărcară armele.
Iată, ziseră domnii agenţi,
iată ce vrem să facem pentru văduvele din Osseg.
Văduvele din Osseg, toate în haine de doliu,
ajunseră în faţa Parlamentului.
Ce veţi face pentru copiii noştri, oameni buni?
Astăzi le e foame şi trebuie să mănânce!
Şi domnii deputaţi pronunţară atunci un discurs.
Iată, ziseră domnii deputaţi,
iată ce putem face pentru văduvele din Osseg.
Văduvele din Osseg, toate în haine de doliu,
rămaseră noaptea ghemuite în stradă.
Cineva trebuie totuşi să facă ceva pentru noi!
Şi era un timp friguros de noiembrie,
Şi-atuncea zăpada căzu, fulgi bogaţi, liniştiţi.
Iată, zise zăpada,
iată ce putem face pentru văduvele din Osseg
"Lăudaţi pe Domnul!
Laudă, suflete, pe Domnul!
Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său!
El ţine credincioşia în veci.
El face dreptate celor asupriţi; dă pâine celor flămânzi:
Domnul deschide ochii orbilor;
Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi;
Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.
Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă,
Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac!
Lăudaţi pe Domnul!"