Statornică lumină

"Cuvintele falsifică pentru a cuprinde
și simplifică pentru a explica
și omoară pentru a înțelege."
Antoine de Saint-Exupéry

Rătăcind cu luna
Magda Isanos

E-aşa frumos să rătăcești o noapte,
cu luna, ca o amforă, pe umăr,
să simți, asemeni fructelor prea coapte,
cum cad în tine gânduri fără număr.

Se-ntinde caldarâmul ca o apă,
ademenind molatecă piciorul,
şi casele-şi răsfață larg pridvorul,
în care luna n-a putut să-ncapă,

şi-a curs - argint şi miere - prin grădină...
Splendoarea ei poate-a făcut să cadă
- pierdute-ntr-o beţie de lumină -
atâtea flori de-acacia pe stradă,

şi ea-i aceea care-n astă seară
îţi face dor de-o vorbă de iubire
şi de-un fermecător odinioară
pierdut în nu ştiu câte cimitire.

Asemeni unui braţ de fată moartă
e luna ce te-aduce aşa, de umăr -
stafie, tu şi ea, din poartă-n poartă,
să numeri gândurile fără număr.

Opreşte-te, cuprinde-ţi capu-n mâini,
şi, dacă nu se poate altfel, plângi.
Că luna, luna asta n-o s-o stângi
decât cu jarul soarelui de mâini...