Şi totuşi...
Leonida Lari
Nu trebuie să-mi fie dor de dânsul,
Nu trebuie, şi totuşi îmi e dor,
Oare de ce în trupu-acesta, stinsul,
Mi-e dat un suflet ce-i nemuritor?
Nu trebuie să-l întâlnesc în toamne,
Nu trebuie, şi totuşi l-întâlnesc,
Oare de ce pentru-acest suflet, Doamne,
Mi-e dat un trup atât de pământesc?
Oare de ce în zilele cu soare
Şi-n nopţile senine, fără nor,
Mă-ncearcă o cumplită întristare
Că nu pot stăpâni-acest tainic dor.
Şi vreau să se dezlănţuie-o furtună
Care de nici un om n-ar ţine cont,
Să depăşească starea mea nebună
C-un fulger despicat pe orizont.
Dar plouă lin sau ninge lin şi plânsul
Naturii mă subjugă-ncetişor,
Nu trebuie să-mi fie dor de dânsul
Nu trebuie, şi totuşi îmi e dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu