Preaiubitul meu

"Tu eşti cel mai frumos dintre oameni,
harul este turnat pe buzele tale:
de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. "
(Ps.45:2)

Cu cine să Te-aseamăn?
Traian Dorz

Cu cine să Te-aseamăn,
Când soţ pe lume n-ai?
Când Stelele
Sau Luna
Sau Soarele de Mai,
Sau arborii pădurii
Sau florile din plai
Şi tot ce m-ar atrage
În lume
Sau în Rai
N-au toate Frumusețea
Pe care Tu o ai!...



Ce drag îmi ești,
Scump Mire,
Ce mult de drag îmi ești!
- Sunt ochii Tăi mai limpezi
Ca bolțile cerești
E fața Ta mai albă
Ca neaua de pe crești,
Când soarele-o străluce
De nu poți s-o privești...

Eşti mai frumos că Cerul
Ce Tu-l împodobești,
Mai rumen decât zorii
Ce Tu îi dezvelești,
Mai limpede ca Marea
În care Te-oglindești,
Mai pașnic ca-nălțimea
Prin care Tu plutești
Mai mare că adâncul
Pe care-l stăpânești,
Mai arzător ca Dorul
Pe care mi-l trezești,
Mai dulce ca Iubirea
În care mă topești;
Mai drag,
Mai scump ca viața
De mii de ori îmi ești...


O, Tu,
Al Frumuseții
Luceafăr Minunat,
Al Măreției Veșnic
Stăpân şi Împărat,
Al Slavei Nesfârșite
Ales Încununat,
Al miilor de îngeri
Şi ceruri - lăudat;
Din toată-Alcătuirea
Eşti Cel mai Minunat.

Tu eşti Acela Care
Din moarte m-ai scăpat
În Templul Veșniciei
Cu Tine m-ai luat,
Cu haina cea mai albă
Pe veci m-ai îmbrăcat,
Inelul Tău de aur
În deget mi-ai schimbat,
Cu-a Tale-ncălțăminte
Piciorul mi-ai legat
Şi Ceru-n Sărbătoare
În jur l-ai adunat,
Când Tu,
O dulce Mire,
În brațe m-ai luat
Şi-n Ziua cea mai scumpă
Din câte-au luminat,
Cu Tine
O, cu Tine
Pe veci m-ai cununat...

Din volumul «Cântările Apocalipsei» 1947(?)

("De-atunci pe veșnicie cu Tine-s cununat
şi nu doresc Isuse un loc mai minunat,
decât să-Ţi fiu în totul urmaș adevărat
şi-ascultător statornic pe drumul Tău curat
oricât ar fi pe lume cu plâns împreunat,
căci nu-i mai mare slavă decât să fi-ndurat
ocara Ta alături, răbdând nevinovat
adeverind cu sânge că nu Te-am înșelat.")

>>Cu cine să Te-aseamăn?