"Iluminarea!"

Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi;
chemaţi-L câtă vreme este aproape. (Isa.55:6)

Căutarea măgarului
de Anthony de Mello

Toată lumea s-a speriat văzându-l pe Mulla Nasruddin mânându-şi cu asprime măgarul pe străzile oraşului.
- Unde ai plecat Mulla? l-au întrebat ei.
- Îmi caut măgarul, le-a răspuns Nasruddin.

Se spune că discipolii l-au văzut odată pe maestrul zen Rinzai căutându-şi corpul, lucru care i-a amuzat nespus (sărmanii, ei nu înţelegeau ce înseamnă iluminarea!).

Mai sunt şi unii care susţin că îl caută pe Dumnezeu!...

***

El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor,
ca ei să caute pe Dumnezeu și
să se silească să-L găsească bâjbâind,
măcar că nu este departe de fiecare din noi.

(Fapt.17:26-27)

Sursa imaginii: http://pixdaus.com

Comunicare

   "Principala problemă în ce privește 

comunicarea este iluzia că ea a avut loc." 

Albert Einstein

Omul și câinele
de Ion Miloș

Mi-am cumpărat un câine
Să am cu cine vorbi
Mi-a spus deunăzi un necunoscut
Oamenii nu mai vorbesc aceeași limbă

Imagini: photobucket.com/, pixdaus.com

Învățători mincinoși (2)

"În norod s-au ridicat și proroci mincinoși,
cum și între voi vor fi învățători mincinoși,
care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare,
se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat și
vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică."

(2Pet.2:1)

"Sunt niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apa, mânați încoace și încolo de vânturi, niște pomi tomnatici fără rod, de doua ori morți, dezrădăcinați;

niște valuri înfuriate ale marii, care își spumegă rușinile lor; niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie."

Iuda 1:12-13

Ca şi cum nu ar fi fost suficient de rău că acești necredincioși "s-au strecurat printre voi, v.4a" - întinând prin chiar prezența lor (trupuri pângărite) - şi-au mai asumat şi rolul de păstori, "păstori care se hrănesc pe ei înșiși" şi chiar "se îndoapă de-a binelea ".

-nori fără apă: " Acești oameni nu aveau apă pentru sufletele lor însetate, ci doar pretindeau că au. În scurt timp ei vor dispărea, fiind lipsiți de stabilitate, la fel ca norii purtați de vânt."
-pomi tomnatici fără rod: "Moartea conducătorilor apostați era dovedită de două lucruri: (a)nu produceau roade spirituale în alții şi (b) nici ei înșiși nu aveau rădăcini spirituale şi astfel se aflau în pericolul de a fi judecați."
-valuri înfuriate ale mării: "La fel ca niște valuri înfuriate ale mării, care se dezlănțuie asupra țărmului , dar nu lasă decât spuma, care nu avea nimic consistent, ziditor, folositor sau hrănitor. Rezultatele erau doar rușinile lor cauzate de faptele pe care le făceau."
- stele rătăcitoare: "(i.e., "stele căzătoare") se deplasează pe cer, strălucind pentru scurt timp şi apoi dispărând fără să producă lumină sau să indice vreo direcție. Stelele fixe îi ajută pe navigatori să se orienteze, dar stelele rătăcitoare le sunt inutile. Dacă un căpitan de corabie ar fi fost atât de nechibzuit încât să urmeze o astfel de stea, s-ar fi rătăcit. Într-un mod asemănător, proeminența conducătorilor apostaţi este scurtă, inutilă şi falsă. Ei îi duc pe oamenii neglijenți în rătăcire, pretinzând că sunt ce nu sunt. De aceea ei vor fi înghițiți de negura întunericului pentru totdeauna; judecata eternă este sigură în cazul lor.

Acești apostaţi nu erau credincioși neroditori, care nu vor primi recompense în cer înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Dimpotrivă, ei erau impostori care vor fi judecați conform faptelor lor rele."

Comentariu al Noului Testament
Editori: J. F. Walvoord & R. B. Zuck

Sursa imaginii: http://chomikuj.pl

Învățători mincinoși

"O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!"
(Ps.139:19)

"Întâi ii simți mirosul. Nici nu-l vezi încă și mirosul i-a și luat-o înainte.
Merge în capul turmei, și oile vin după el, claie peste grămadă, într-un nor de praf.
Are parul lung și uscat, cu cărare pe spate.
E mai puțin fudul de barba lui decât de statură, pentru că și capra poartă bărbiță.
Când trece, unii își astupă nasul, altora le place duhoarea asta. [...]"

Țapul de Jules Renard

Caprele și oile nu vor fi mereu împreună. Neghina va fi smulsă din grâu și aruncată în foc. "Norul de praf", întunericul și ceața se vor risipi, dar pentru a putea "rămâne în picioare" până în ziua aceea este necesar să luptăm (επαγωνιζεσθαι - "a se chinui cu zel") pentru credința pe care am primit-o și să mărturisim adevărul. Și Dumnezeu care este credincios, gata să ne asculte - "et invocabitis me et ibitis et orabitis me et exaudiam vos" (Ier 29:12) - ori de câte ori îl chemăm, ne va ajuta!

"Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna.

Căci s-au strecurat(1) printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care

schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru
şi
tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.(2)

[...] oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc (4) la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile.(3)
[...] batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte."

(Iuda 1:3-10)

"Prezența inoportună a libertinilor se referă la străinii care caută să otrăvească biserica și care trebuie să fie respinși. Acești apostaţi nu erau urmași ai lui Hristos care s-au rătăcit, ci intruși(1) care nu aparțineau bisericii și care căutau să distrugă credința credincioșilor.
Osânda acestor oameni, scriși de mult pentru aceasta, se poate referi la profețiile Vechiului Testament (Is. 8:19-22. Ier.5:13-14) [...]
Două caracteristici îi identifică pe acești oameni neevlavioși (asebeis, "necuviincioși"; cf. Iuda 15) apostaţi:

- au pervertit harul lui Dumnezeu
și
- l-au respins pe Fiul lui Dumnezeu.

Afirmând că au libertate în Hristos, ei au considerat că harul le permitea să trăiască în desfrânare [...] Faptul că această pervertire în comportament era însoțită de o pervertire a doctrinei - o negare a persoanei și autorității lui Isus Hristos - nu constituie o surpriză."

Învățătorii mincinoși:
"-Practicau numai o participare exterioară la actele de cult ale bisericii, dar în interiorul lor îl negau pe Domnul (2)
-Nu aveau respect pentru autorități sau îngeri. Insultele apostaţilor adresate ființelor celeste(3) se află într-un mare contrast cu Mihail, ființă îngerească conducătoare, care nu a îndrăznit să-l batjocorească pe Satan, conducătorul îngerilor căzuți [...] acești apostaţi "batjocoresc ce nu cunosc".
- Erau la fel ca "dobitoacele fără minte". În loc să înțeleagă ceea ce era deasupra lor (îngerii), ei înțelegeau numai ceea ce se afla sub ei (animalele). Iuda a discreditat astfel afirmația lor gnostică privind posedarea cunostinței superioare.
- Lăsându-se " târâți de visările lor", ei cred într-un mod nerealist că felul lor de viață le va aduce satisfacție. Cei care își pângăresc(4) trupul sunt asemeni celor din Sodoma și Gomora. Soarta necredincioșilor din aceste două cetăți prefigurează soarta celor care neagă adevărul lui Dumnezeu și Îi ignora avertismentele."

Comentariu al Noului Testament

Editori: J. F. Walvoord & R. B. Zuck

Sursa imaginii: http://www.flickr.com/

Grafoterapia şi ...

Şoarecele
de Jules Renard

Pe când, la lumina lămpii, îmi scriu pagina mea zilnică, aud un zgomot uşor. Dacă mă opresc eu, se opreşte şi el. Începe iar, de îndată ce încep şi eu să zgârâi hârtia.

E un şoarece care se trezeşte.

Îl ghicesc alergând de colo până colo la marginea cotlonului întunecat în care femeia noastră de serviciu pune cârpele şi periile.

Sare jos şi începe să umble pe lespezile pătrate din bucătărie. Trece pe lângă sobă, pe sub chiuvetă, se pierde printre farfurii şi, printr-o serie de recunoaşteri pe care le face din ce în ce mai departe, se apropie de mine.

De câte ori pun tocul jos, liniştea asta îl nelinişteşte. De câte ori încep iar să scriu, îşi închipuie, poate, că mai e undeva alt şoarece, şi se calmează.

Apoi nu-l mai văd. E sub masa la care lucrez, lângă picioarele mele. Umblă de la un picior de scaun la celălalt. Îmi atinge în treacăt saboţii, le muşcă lemnul, sau, plin de îndrăzneală se suie pe ei.
Şi nu trebuie să mişc piciorul, ori să respir prea tare, că ar şterge-o.
Dar trebuie să continui să scriu, şi de teamă să nu mă lase cu plictiselile mele de singuratic, fac şi eu, acolo, nişte semne, nişte nimicuri, cu zgârcenie, mărunt, mărunt, cum ronţăie el.

Marile iubiri ale celor mici

" ...cele frumoase
n-au nevoie sa fie împodobite."
1Cor.12:24

"Caută sacrul în chiar sânul obişnuitului.
Caută remarcabilul în cele mai obişnuite locuri."
Rabi Nahman

...căldură

...ocrotire

...perierghie

>>www.flickr.com/

"Slăveşte-L pe Dumnezeu.
Aceasta va da tuturor lucrurilor locul potrivit şi perspectiva potrivită."
Rabi Nahman

Aspiraţii "înalte"

"Patimile sunt dorinţe întoarse asupra relativului în care căutăm absolutul."
Dumitru Stăniloae

Florinel Constantin ANDRISAN

Cocoșii
de Jules Renard

În fiecare dimineață, cum sare de pe stinghia cotețului, cocoșul se uită să vadă dacă celălalt mai e acolo - şi e mereu acolo.

Cocoșul se poate făli că şi-a bătut toţi rivalii de pe pământ, dar celălalt e rivalul de neînvins, nu poate ajunge la el.

Cocoșul țipă într-una: cheamă, provoacă, amenință - dar celălalt nu răspunde decât când are chef şi mai ales nu răspunde deloc.

Cocoșul se fandosește, se umflă în pene, care nu-s urâte, unele albastre, unele argintii, dar celălalt, în plin văzduh, e orbitor de-atâta aur.

Cocoșul îşi adună găinile şi merge în fruntea lor. Priviți: sunt ale lui, toate îl iubesc, toate se tem de el - dar celălalt e adorat de rândunele.

Cocoșul e generos: pune, ici şi colo, virgulele lui de dragoste şi cu un sunet ascuţit, triumfă de fiecare mărunţiş - însă celălalt tocmai se însoară şi trage din toate puterile clopotele pentru nunţile satului.

Gelos, cocoșul se proțăpește pentru lupta supremă - coada pare un fald de mantie ridicat de-o spadă. Cu sângele urcat în creastă, desfide toți cocoșii din cer - dar celălalt, care nu se teme să ţină piept furtunii, se joacă acum cu o adiere şi întoarce spatele.

"Cucoșul de vânt"

fier și tablă sudată, perforată și forjată

Şi cocoșul fierbe de mânie până la scăpătat.

Găinile lui se întorc acasă, una câte una. Rămâne singur, răgușit, sleit de puteri, în curtea acum întunecată - pe când celălalt strălucește încă în ultimele scânteieri ale soarelui, şi cu vocea lui limpede cântă pașnica vecernie.

În așteptarea mântuirii

"Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie,
ci ca să căpătam mântuirea,
prin Domnul nostru Isus Hristos "
(1Tes.5:9)

"Nu spre-a afla în ceruri vreo răsplată
îţi dărui, Doamne, casta mea iubire,
şi de-mi strunesc năravul după fire,
nu-i spre-a-mbuna gheena-nfricoşată.
Tu singur faci ca inima să-mi bată
de cum îţi văd cumplita răstignire;
domol mă prazi, simţire cu simţire,
cînd chipul stins pe cruce mi se-arată.
Şi-atîta mă-nfiori cu mila ta,
că, Doamne, te-aş iubi şi fără cer,
şi fără iad eu tot te-aş asculta;
nimic nu vreau iubindu-te aşa,
ci nesperînd la toate cîte sper,
precum te-ador, la fel te-aş adora."

>>Sonete din lirica universală

      "Când, în 1685, pruncul Johann Sebastian a văzut lumina zilei în lunga casă albă de la Eisenach de pe Frauenplan, nimeni nu bănuia că el va compune într-o bună zi o muzică atât de copleșitoare ca Patimile după Matei, deoarece până atunci n-a existat pe pământ o muzică asemănătoare...

J.S.Bach - Patimile după Matei (J.E.Gardiner)

...s-a născut la Eisenach, şi, pentru mine are o deosebită importanţă faptul că el a văzut lumina zilei în luna martie, așadar în postul cel mare, deoarece pentru perioada postului şi a săptămânii mari a compus el lucrările sale cele mai importante, cum sunt Patimile după Matei şi Patimile după Ioan, opere care i-au cutremurat sufletul până la temelie. Am intrat odată pe neașteptate în încăpere, în timp ce scria solo-ul de alt "Ah, Golgota" din patimile după Matei. Cât m-am tulburat când am văzut faţa lui, de obicei atât de calmă şi de un roşu atât de proaspăt, cenușie şi scăldată în lacrimi! El nu m-a zărit, astfel că m-am furişat tiptil afară, m-am așezat pe treapta din faţa ușii şi am plâns şi eu. Cei care cunosc muzica aceasta n-au de unde să știe cu ce preț a fost ea scrisă. Aş fi voit să mă apropii de el, şi să-i cuprind umerii, dar nu m-am încumetat s-o fac. Avea în priviri o expresie care mă umplu de fiorii admirației. N-a aflat niciodată că l-am surprins în chinurile creației şi asta mă mai bucură încă şi azi, deoarece în clipele acelea el nu dorea să se destăinuiască decât Creatorului său. În această sfântă muzică, scrisă pe versetele Evangheliei, el dă glas simțămintelor întregii lumi creștine care ridică privirile spre crucifix şi împrumută cea mai nobilă expresie durerii sale. Când s-a apucat să aștearnă pe hârtie această arie, Sebastian a simțit toată cutremurarea sufletului în adăstarea mântuirii, toată taina măreaţă a zămislirii omenirii. [...] 

      Poate că îmi va fi dat s-o aud iar sus în ceruri."

Ana Magdalena Bach

Izvorul apelor vii

"Cine umblă în întuneric şi n-are lumină
să se încreadă în Numele Domnului
şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!"

Isa.50:10

Crucifixul sfântului Ioan al Crucii

Cântul sufletului care se desfată
întru cunoaşterea lui Dumnezeu prin credinţă
Sfântul Ioan al Crucii

1
Izvoru-acela pururea se-ascunde,
dar bine-l ştiu ce taină poartă-n unde,
cu toate că e noapte.


2
Nu-i ştiu obârşia, căci obârşie n-are,
dar ştiu că totul dintru el răsare,
cu toate că e noapte.


3
Şi ştiu că mai frumos nici nu se poate
şi că din el se-adapă-n lume toate,
cu toate că e noapte.


4
Că nu-i nimic ce de pământ ar ţine,
nici vad prin el, o ştiu la fel de bine,
cu toate că e noapte.


5
Nu-i limpezimea lui nicicând umbrită
şi orice rază-i de la el pornită,
cu toate că e noapte.


6
Eu ştiu că-n îndoita-i unduire
se scaldă cer, infern şi omenire,
cu toate că e noapte.


7
Că valul ce-i din sânul lui născut
e-atotputernic, bine-am priceput,
cu toate că e noapte.


8
Iar valul ce din două guri purcede*
ştiu bine că nici una nu-l precede,
cu toate că e noapte.


9
Lucrează tainic curgerea meree
şi-n pâinea vie, viaţă să ne deie,
cu toate că e noapte.


10
Făpturile din apa-aceasta toate
să bea pe întuneric sunt chemate,
deoarece e noapte.


11
Acel izvor de viaţă ce-l tânjesc
în pâinea aceasta vie-l dibuiesc,
cu toate că e noapte.

*Aluzie la dogma catolică a dublei procesiuni: Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul (filioque).

"Iubirea divină arde inima sfântului Ioan al Crucii, dar îi păstrează inima profund umană. Chiar am putea spune că puţini sfinţi au fost la fel de sensibili că sfântul Ioan al Crucii. Şi poate că din această cauză puţini sfinţi au arătat cu atâta forţă cât de geloasă este iubirea divină, cât de mult ea pretinde, pentru a se exersa pe deplin, o golire absolută, un vid. [...] iubirea divină nu distruge, ci purifică, pentru a permite sensibilităţii să fie şi mai mult ea însăşi.

Sfântul Ioan al Crucii este, într-adevăr, mai mult decât oricare altul, marele poet al iubirii - al iubirii divine, bineînțeles. Dar întrucât iubirea divina nu este rivala iubirii umane, întrucât ea purifică inima omului şi îi permite să meargă până la capătul exigențelor sale proprii, putem spune că sfântul Ioan al Crucii este poetul întregii iubiri adevărate."

Marie-Dominique Philippe

Omul - această minune

"Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;"
(Prov.19:22)

"Ei îl fac mai bun pe cel care-i privește"

Cântec despre oamenii buni
Bertolt Brecht

1
Pe oamenii buni îi recunoști
După faptul că devin şi mai buni
dacă-i recunoști. Oamenii buni
Te invită să-i îmbunătățești, căci
Din ce devine cineva mai înțelept? Din faptul
Că ascultă că i se spune ceva.

2
Totodată însă
Ei îl fac mai bun pe cel care-i privește
Şi la care ei privesc. Nu pentru că ne-ar ajuta
Să ne câștigăm pâinea sau luciditatea,
Ci, pur şi simplu, pentru că știm că ei trăiesc
Şi schimbă lumea şi ne sunt folositori.

3
Când te duci la ei, îi găseşti.
Își amintesc de propriul lor obraz mai vechi
Pe care-l aveau la ultima întâlnire
Când se întâlnesc cu obrazul cel nou.
Oricum s-ar schimba -
Pentru că, tocmai asta e, se schimbă -
Ei devin cu atât mai în stare de a fi cunoscuți.

4
Ei sunt ca o casă la care am clădit şi noi:
Nu ne silesc să locuim în ea.
Uneori nici nu ne-o îngăduie.
Putem, totuși, oricând, să mergem la ei
În cea mai mică măreție a noastră,
Dar ceea ce aducem cu noi, trebuie să alegem cu grijă.

5
Când ei fac daruri, știu să le motiveze.
Dacă le regăsesc apoi aruncate, ei râd.
Dar şi în aceasta te poți bizui pe ei: părăsindu-ne pe noi
Îi părăsim şi noi pe ei.

6
Când ei greșesc, noi râdem,
Pentru că atunci când ei pun o piatră într-un loc nepotrivit,
Privindu-i, ne dăm seama unde e locul cel bun.
În fiecare zi ei ne câştigă atenția
Așa cum, în fiecare zi, își câştigă pâinea.
Sunt interesați de ceva
Ce se află în afară lor.

7
Oamenii buni ne pun pe lucru.
Par că nu pot duce nimic până la capăt.
Toate soluțiile lor conțin noi probleme.
Dar în clipe de primejdie, în clipe de naufragiu,
Vedem deodată ochiul lor mare veghind asupra noastră.
Chiar dacă nu le suntem pe plac, oricum am fi,
Ei sunt, totuși, de acord cu noi.


"Gafencu intrase în închisoare la nouăsprezece ani. Tinerețea i se dusese fără să fi cunoscut vreodată o fată măcar. Când alții vorbeau despre sex el întreba: cum e aia?
Mi-a spus într-o zi: «Tatăl meu a fost deportat din Basarabia de ruși. N-am mâncat niciodată pe săturate. M-au băgat la închisoare fiindcă am devenit legionar. Nu întâlnisem în viaţa mea nici o singură persoană bună, credincioasă, iubitoare. Mi-am zis în sinea mea: Isus nu-i decât o legendă. Azi, nu există nimeni în lume care să-i semene şi cred că nici nu a existat vreodată. Dar mai târziu am întâlnit unii dintr-ăştia. Mai ales la închisoare a trebuit să recunosc că mă înșelasem. Am întâlnit oameni bolnavi care se lipseau de ultima lor coajă de pâine pentru alții. Am stat în aceeași celulă cu un episcop care era atât de plin de bunătate, că şi numai atingându-i straiele te puteai vindeca.»
[...] Gafencu nu se plângea niciodată. Ședea foarte liniștit în pat, dând ușor din cap ca să afirme sau să-și exprime mulțumirea. "

Richard Wurmbrand - Cu Dumnezeu în subterană

Strategie optimistă

"Depindem atât de mult unii de ceilalţi, încât
nimic nu-i aparţine pe deplin fiecăruia din noi,
orice bucurie ne este comună, ca şi orice durere."
J. Green

Cumpărătoarea
Bertolt Brecht


Sunt o femeie bătrână.
Când Germania s-a "deșteptat",
ajutoarele ne-au fost reduse. Copiii mei
îmi dădeau, din când în când, câte un gologan. Dar
aproape că nu mai puteam cumpăra nimic.
La început, m-am dus mai rar în prăvăliile în care,
altădată, intram zilnic.
Dar într-o zi m-am gândit și m-am dus din nou,
zilnic, la brutar, la zarzavagiu,
ca o veche clientă.
Cu grijă mi-am ales mâncarea,
n-am pus deoparte mai mult, dar nici
mai puțin ca înainte,
am așezat pâinișoarele lângă pâine și prazul lângă varză,
iar când mi s-a făcut socoteala, am oftat,
am cotrobăit cu degetele țepene în punguța mea de piele
și am mărturisit, clătinând capul, că nu-mi ajung banii
pentru puținul pe care-l aveam de plătit, și, tot clătinând capul,
am părăsit prăvălia, în văzul tuturor clienților.
Mi-am spus:
dacă noi toți cei ce nu avem nimic
n-am mai apărea acolo unde se vând alimente,
s-ar putea crede că nu avem nevoie de ele.
Dar dacă venim și arătăm că nu le putem cumpăra,
se va pricepe totul până la capăt.

(1934)

Strategie optimă:

"Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare." (Mal.3:10)

Zădărnicii

"Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea in Hristos,
atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!"
(1Cor.15:19)

Robert & Shana ParkeHarrison

Familială
Jacques Prévert

Mama tricotează un jerseu un şal
Fiu-i la război
Ea găsește asta foarte natural
Şi tata şi tata oare el ce face?
El face afaceri
Mama tricotează un jerseu un şal
Fiu-i la război
El face afaceri
Şi găsește asta foarte natural
Şi fiul şi fiul
Ce găsește fiul?
Fiul nu găsește absolut nimic
Mama tricotează tata face bani el face război
Într-o zi războiul o să fie gata
Şi-o să facă fiul afaceri cu tata
Şi-o să fie bine pentru amândoi
Războiul continuă mama continuă ea tricotează
Tata continuă el face afaceri
Fiul e ucis el nu mai continuă
Viaţa își urmează cursul ei banal
Tata şi cu mama merg la cimitir
Şi găsesc că asta este natural
Viaţa curge curge pe același fir
Afaceri război tricotat război
Viaţa cu afaceri merge înainte
Viaţa cu afaceri viaţa cu afaceri
Viaţa cu morminte.

În românește de Gellu Naum

Pasiune

"Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile
când este vorba să cauţi ce iubeşti!..."
Ieremia 2:33

"Forța oamenilor stă în crezul care ii însuflețește."

D. Dumitraşcu

Susa imaginii:http://pixdaus.com/